Așa urât te porți cu tine?
Felul în care te porți și îi vorbești corpului tău spune multe despre felul în care te porți cu tine însăți. Țipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepsești atunci când lucrurile nu merg așa cum te aștepți? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi și îți spui că vei merge mai departe, vei trece și prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obții rezultatele pe care ți le dorești?
Știi că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinți să se poarte cu copiii lor așa cum și-ar fi dorit și ei, la rândul lor, să fie tratați de către părinții lor. Relația cu corpul tău ar trebui să fie exact ca relația cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl bați, îl pedepsești, îl forțezi să te asculte? Sau te lași la nivelul lui, îl asculți, îi înțelegi nevoile și cauți mijloace prin care să i le îndeplinești în cel mai armonios mod? Dacă îți bați copilul, copilul va învăța să (te) bată. Dacă țipi la copilul tău, va învăța să țipe. Dacă îl pedepsești, va căuta (și va găsi) căi să te pedepsească și el pe tine. Dacă îl asculți, va învăța să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ți-o cere, îți va întoarce în mod negreșit și înzecit iubirea. Așa și corpul tău. Exact la fel.
Nu aștepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simți mândră de corpul tău. E ca și cum mama ta ar fi mulțumită și mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să câștigi câți bani ar vrea ea să câștigi. Nu e prea cinstit, așa-i? Nu aștepta să slăbești, ca să te simți bine. E ca și cum mama ta ar aștepta să îți crească părul până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine și să se simtă mândră de ce fată are. Total nedrept, nu?
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.
Dar dacă mănânc de stres?
Mai întâi află dacă asta e situația în care te afli. Cum? Când îti vine să mănânci, notează-ți ce gânduri ai chiar atunci, în momentele alea de foame. Ce simți? Sunt gânduri negative alea care te trimit la frigider? Sau gânduri bune, pozitive? Simți că „Ori plâng, ori mănânc” sau simți bucurie, mândrie, satisfacție când te duci să îți iei ceva din dulapul cu dulciuri?
O senzație de foame fizică este o foame reală. Ca de lup. O simți în corp.
Foamea pe fond psihic, emoțională, e un sentiment. O simți în cap, în gândurile tale, de unde coboară către corp și lasă impresia că ar trebui să bagi ceva în gură. Ține minte: mâncarea NU rezolvă foamea de acest tip. Dacă mănânci pentru că te simți plictisit, trist, furios, iritat, stresat, NU mâncarea te scoate din astea.
Când te duci la frigider, oprește-te înainte să îl deschizi și întreabă-te: Ți-e foame în corp sau ai un sentiment pe care crezi că îl vei schimba dacă îi dai niște mâncare? Pregătește-te să fii suprinsă de ce răspuns îți vei da.
Și ce obțin?
O relație serioasă și pe perioadă nedeterminată cu tine și cu mâncarea de care ai nevoie ca să fii bine.
Nu contează doar CE mâncăm, ci mai ales CUM și DE CE.
Și așa o să slăbesc?
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.
De viață
