Ah, cât de greu e să fii Dumnezeu! Abia după ce am devenit părinte, mi-am dat seama ce rol mi-am dorit și eu să am în viața asta: să fiu dumnezeu pentru copilul meu. Adică să fiu răspunzătoare de viața fetiței mele din prima clipă și până în ultima, pentru că știi și tu că, indiferent ce vârstă are copilul tău, chiar dacă are copii la rândul său, tot copil îl vezi. Să îl apăr, să îl hrănesc, să îl iubesc, să îl feresc, să îl cresc, iată câteva dintre obligațiile pe care le are fiecare părinte, din clipa în care a devenit părinte și … fără pauză, fără sfârșit.
Una dintre obligațiile pe care le ai și, după părerea mea, cea mai intensă, este să îl aperi pe copilul tău în clipa în care iese din casă, când părăsește perimetrul pe care îl consideri tu ca fiind safe, sigur, protector. Adică pe stradă.
Mereu am auzit părinți care spun că ar fi vrut ca, odată cu copilul, să fi primit și prospectul la el, ghidul de folosire, instrucțiunile, astfel încât să știe ce să facă și mai ales ce să nu facă în relația cu copilul. Scriu acest articol ca și cum ar fi un ghid inclus în buzunărașul copilului tău, ca să scapi de frica față de ce i s-ar putea întâmpla copilului tău pe stradă, ca pieton:
1. Ține-l pe copil de mână.
2. Încearcă să vezi lumea, strada, mașinile cu ochii lui. Mici. Read more „Copilul tău știe să fie pieton?” →
Așa urât te porți cu tine?
Felul în care te porți și îi vorbești corpului tău spune multe despre felul în care te porți cu tine însăți. Țipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepsești atunci când lucrurile nu merg așa cum te aștepți? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi și îți spui că vei merge mai departe, vei trece și prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obții rezultatele pe care ți le dorești?
Știi că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinți să se poarte cu copiii lor așa cum și-ar fi dorit și ei, la rândul lor, să fie tratați de către părinții lor. Relația cu corpul tău ar trebui să fie exact ca relația cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl bați, îl pedepsești, îl forțezi să te asculte? Sau te lași la nivelul lui, îl asculți, îi înțelegi nevoile și cauți mijloace prin care să i le îndeplinești în cel mai armonios mod? Dacă îți bați copilul, copilul va învăța să (te) bată. Dacă țipi la copilul tău, va învăța să țipe. Dacă îl pedepsești, va căuta (și va găsi) căi să te pedepsească și el pe tine. Dacă îl asculți, va învăța să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ți-o cere, îți va întoarce în mod negreșit și înzecit iubirea. Așa și corpul tău. Exact la fel.
Nu aștepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simți mândră de corpul tău. E ca și cum mama ta ar fi mulțumită și mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să câștigi câți bani ar vrea ea să câștigi. Nu e prea cinstit, așa-i? Nu aștepta să slăbești, ca să te simți bine. E ca și cum mama ta ar aștepta să îți crească părul până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine și să se simtă mândră de ce fată are. Total nedrept, nu?
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.
De viață
