Cu cât văd mai mulți copii „care nu mănâncă” și descopăr că „problema” este de cele mai multe ori a părintelui, citesc și iar citesc și iar citesc despre cum afectează amintirile din copilărie felul în care se transformă omul din copil în adult.
Ce naiba se întâmplă?!
Dacă 100 de copii beau din aceeași fântână și fac diaree, ne-am putea cu ușurință gândi că antibioticul este soluția. Sau, așa cum cei care mă cunosc știu că gândesc eu, am putea să ne întrebăm „Ce naiba e în fântâna aia de ne taie căcarea pe toți?”
Cu cât am studiat mai mult, am aflat că traumele din copilărie le afectează atât corpul, cât și creierul copiilor noștri.
Asta trebuie să știe toți părinții
În cercetările mele, am dat de un studiu specific numit „The Adverse Childhood Experiences Study”. Din ziua aia, mă uit la părinți ca la Dumnezei…
The Adverse Childhood Experiences Study (detalii aici) e un studiu despre care cred că ar trebui să afle toți părinții. A fost coordonat de către Dr. Vince Felitti și Dr. Bob Anda (de la Center for Desease Control), care au chestionat 17,337 adulți despre experiențele mai-puțin-plăcute din copilărie, pe care le-au numit „efecte adverse ale copilăriei”, prescurtat în engleză ACE („adverse childhood experiences”).
Cum îi îmbolnăvim pe adulții în care se vor transforma copiii noștri
Experiențele cu „efecte adverse” din copilărie includ:
- abuz sexual, fizic sau emoțional
- neglijare fizică sau emoțională
- boala psihică a unui părinte
- dependența de fumat, alcool sau droguri
- pedeapsa cu închisoarea
- separarea părinților sau divorțul
- violența domestică
Dacă ați dat din cap a „Da, știu, asta se întâmplă și la noi„, atunci aflați că pentru fiecare „Da”, ați primi un punct la scorul ACE.
Ce pățesc dacă am scor mare?
Ce au făcut conducatorii studiului după ce au primit toate cele 17,500 de răspunsuri a fost să coreleze rezultatele cu problemele de sănătate apărute ulterior în viața copiilor din aceste familii.
Ce au descoperit a fost izbitor. Nu doar pentru mine. După ce am citit studiul ăsta, eu n-am mai putut să mă uit la familia mea cum mă uitam până atunci.
Care sunt rezultatele?
1. Și tu poți să fii unul dintre ei!
ACE sunt uimitor de frecvente, foarte des-întâlnite în familiile cu copii.
67% din populație a primit scor 1 la testul ACE.
Și 12.6%, adică 1 din 8 familii, a primit un scor de 4 sau mai mare!
2. Scor mare, boală sigură
Cu cât e mai mare scorul tău ACE, cu atât mai proastă va fi starea de sănătate a copiilor tăi!
- Pentru o familie cu scor 4 sau mai mare, riscul de boală pulmonară era de 2½ mai prezent decât la cei cu scor 0.
- La fel și pentru hepatită.
- Pentru depresie, riscul era de 4½ decât la cei „curați”.
- Pentru sinucidere, riscul era de 12 ori mai mare!
- O familie care primește un scor de 7 ACE sau mai mare își triplează șansa de a avea cancer pulmonar și de boală cardiacă, ucigașul-în-serie numărul 1 în Statele Unite.
Desigur că acum parcă vă aud pe unii dintre voi combătând cu replici de genul „Hai, mă, parcă noi n-am avut copilării grele. E adevărat că poate bei mai mult sau fumezi mai mult și mănânci prost și chestii de astea care, da, îți afectează sănătatea. Dar nu cred că e chiar așa grav.„
Noroc că în afară de Dumnezeu, nu prea sunt mulți cei care pot combate dovezile științifice 🙂
Dar de ce ne îmbolnăvim?
Abuzurile din copilăria timpurie le afectează copiilor corpul și creierul. Afectează zone din creier responsabile cu plăcerea și cu recompensa (nucleus accumbens), zone strict legate de dependența de stupefiante (sau alte substanțe dătătoare-de-plăcere). Inhibă cortexul prefrontal, responsabilul nr 1 cu controlul emoțiilor, cu executarea de acțiuni „gândite”, cu învățarea și memorarea. Și cel mai puternic, abuzurile afectează amigdala, zona din creier care controlează frica.
Așadar, există rezultate neurologice evidente care avertizează că expunerea la o atmosferă familială ne-plăcută, amenințătoare determină efecte adverse la care sigur am vrea să fim făcuți atenți.
Părinții ar trebui educați (și) în acest sens la fel de temeinic cum sunt învățați să îi ferească pe copii să se joace cu prizele sau să bea din otrava pentru șoareci.
Cum a spus și Dr. Robert Block, fostul Președinte al Academiei Americane de Pediatrie, „Efectele adverse ale copilăriei sunt cea mai mare amenințare a sănătății publice cu care ne confruntăm noi astăzi„. Asta ar trebui să ne înspăimânte la fel ca un prospect pe care scrie la paragraful Efecte Adverse: „Poate determina malformații majore la făt sau chiar pierderea sarcinii”.
Și ce ne facem?
Implicațiile par atât de serioase, iar „cum să ne ferim” nu știm, astfel încât prevenția pare imposibil de realizat.
Cred cu putere, însă, că în clipa în care conștientizăm riscurile, primul pas a fost făcut. Cred că din momentul în care numărul părinților care află despre această legătură între traumele din copilărie și boli crește, vor apărea și soluții suficiente astfel încât să reușim.
Atenție! Să nu cădeți în ispita de a zice „Asta nu mi se poate întâmpla mie!” sau „Noi nu suntem așa!„. Studiul acesta a fost efectuat pe o populație în care 70% dintre familii erau albe (caucazieni) și 70% erau cu facultatea absolvită (!).
Dacă aș fi față în față cu voi acum și aș întreba câți dintre voi ați trăit cu un părinte care „părea nebun”, pot să bat pariu că aș vedea mâini ridicate. Și dacă aș continua și v-aș întreba dacă v-ați văzut părintele beat și de câte ori l-ați văzut, aș vedea și mai multe mâini ridicate. Iar întrebarea „de câte ori ați mâncat bătaie când erați mici” și câți dintre voi cred că bătaia e ruptă din Rai și că orice copil mai trebuie altoit din când în când…întrebarea asta nu pot să o pun 🙁
Vreți să ridicați mâna și să faceți astfel primul pas, conștientizarea riscurilor sau alegeți mai degrabă să vă îmbolnăviți copiii? (mai multe detalii pe Center for Youth Wellness)
Din punct de vedere științific, lucrurile sunt clare: efectele adverse ale copilăriei, traumele, atmosfera neprietenoasă, lipsită de iubire și de înțelegere le afectează dramatic starea de sănătate copiilor noștri. Cred tare că în câțiva ani de acum înainte, un copil cu un scor mare ACE nu va fi lăsat să ajungă un adult care suferă de astm, hipertensiune, boli de inimă, diabet sau cancer.
Părinții vor deveni atenți la rezultatele acestui studiu (atât-de-nou descoperit de știință!) și vor spune „Ce naiba se întâmplă?„
După care vor realiza că noi avem puterea să ținem bolile departe de copiii noștri.
(Sursa: Nadine Burke Harris)
