Scrisoare către Moș Crăciun

Sunt singură în casă. Mama mea a ieșit cu fetița noastră la plimbare. Am stins luminile, am aprins luminile-de-Crăciun și l-am rugat pe Frank să-mi cânte „I’ll be Home for Christmas” (even if only in my dreams).

Și m-am apucat să îi scriu această scrisoare lui Moș Crăciun. Ah, nu, nu vreau un cadou. Îi scriu ca să îl rog să treacă și pe la fetița din mine, când vine la fetița noastră.

Să vină să mă vadă. Cu lacrimi în ochii mei de fetiță. Căreia îi lipsește tatăl ei și care te-a confundat pe tine cu tatăl care îi lipsește.

„Dragă Moș Crăciun,

Sunt eu, fata lu’tata. Știu că acum sunt mare și că acum cresc eu o (altă) fata-lu’tata. Dar tot te rog să vii, ca și cum am fi și noi copii.

Mi-a trebuit mult tata când eram mică-mică.

Să îmi facă brad, nu să împodobim ficusul;

Să vină când spunea că o să vină, nu după cine-știe-câte zile;

Să îmi aducă un cățeluș cadou, nu o găină;
Să mă ia el de la grădiniță, nu să vin eu singură acasă;

Să doarmă mai puțin, nu să mă lase să mă joc singură prin casă;

Să mă care pe umeri, nu să merg civilizat pe jos;

Să mă lase să îi conduc mașina și prin oraș, nu doar prin curtea blocului;

Să mă adoarmă el, nu să adorm așteptându-l;

Să mă aleagă pe mine, nu pe alta;

Să nu mai plece atât de des sau să mă ia cu el;

Să nu moară,
ci să trăiască
până reușea
să mă crească.

Și pentru că toate astea nu s-au întâmplat, am rămas mică.

Și am întâlnit un bărbat care,
firesc,
semăna cu tata.
Și m-am luptat întâi cu el,
ca să văd dacă mă iubește ca tata.

Și după ce a părut că mă iubește
și părea că mă și crește,
M-am hotărât
cu tot sufletul meu de fetiță
să îl pun pe el în locul lui tata.

Să îmi facă el bradul pe care îl visam, chiar dacă el avea bradul viselor lui.
Să vină el la timp, chiar dacă timpul lui era altul decât al meu.
Să îmi cumpere el un cățel, chiar dacă el dorea un alt cățel.
Să mă ia el de serviciu, chiar dacă eu puteam să mă întorc singură acasă.
Să doarmă mai puțin, chiar dacă el avea nevoie de mai mult.
Să mă ducă la ocean, chiar dacă el trăgea spre munte.
Să îmi pună cauciucuri de iarnă la mașină, chiar dacă el iarna nu era cu mine.
Să mă ia cu el peste tot pe unde pleca, chiar dacă pleca din ce în ce mai des…

Și în acest timp plin de iubire
(și de dor-de-tata),
a mai apărut o fata-lu’tata.
Una și mai mică decât mine.

Și, da, Moș Crăciun, îți scriu această scrisoare ca să vii și la mine când vii la fetița mea.

Și să te uiți la noi două, fetele-lu’Tata.
Și să vezi tu de fata mea, să nu ajungă și ea să ți-l ceară tot pe Tata.”

Tăticule! Mi-e dor de tine de când eram mică.
Și îți ofer iertare pentru că nu m-ai făcut mare.

Tată al fiicei mele!
Îți cer iertare că te-am făcut Tată, nădăjduind în secret că o să îmi fii și mie tată.

Această scrisoare e ocazia de a-i mulțumi public soțului meu pentru că a înțeles pe cine căutam eu când mă ținea el în brațe.

Moș Crăciun,

te rog să le aduci Tați fetițelor din lumea asta!