Permis de Parinte Crina Coliban Doctor bun

Sunt în spital.
Acum câteva clipe mi-am lăsat fetița în spatele unei uși pe care scria „Bloc operator”.

De câteva luni îmi tratez fiica în toate felurile holistice, naturiste, alopate, homeopate, pentru o condiție care nu o lasă să respire pe nas în timp ce doarme. Nu a funcționat nimic și, într-o noapte, când plângeam lângă ea pentru a-nu-știu-câta-noapte, am intrat pe facebook pe grupurile în care am încredere și am dat search după „ORL Brașov”.

   Am citit mult: se contura puternic un nume.
Am citit și mai mult: se contura și mai puternic același nume.

Gabriel Lostun. „Doctorul bun”.

Când citesc cum zeci de mame vorbesc laudativ la adresa unui medic, mă apucă următoarele:

1. Verific ce aspecte laudă.
Aspectul fizic al doctorului?
Felul în care se poartă cu copiii?
Timpul pe care îl acordă pacientului? Preocuparea cu care îi explică pacientului „pe limba lui”?
Sare „să taie”?
„Dă antibiotic”?
Mă recunoaște a doua oară când îi întru în cabinet?
Îmi lasă o cale de a-l găsi, în afară de domnișoara de la recepția clinicii?
Îmi răspunde în caz de urgență?
Îmi înțelege frica?

2. Compar aspectele lăudate cu cele ale medicului de pe locul următor „pe podium”.

După ce am făcut aceste investigații, m-am dus cu copila să îl cunoaștem.

Prima impresie:
Tânăr și frumos.

A doua:
Cald, blând și „îmi vedea copila”. Am dat de medici care se uită la copii ca la „pacienți”, nu le observă chipul, codițele, păpușile care le atârnă din brațe sau cucuiul din frunte.
„Doctorul bun” i-a remarcat fustița. Pe Spiderman. Și a vrut să vadă și ce mai are în poșetă fiica mea.

A treia impresie:
Pasionat. Profesionist. Partener.
Mi-a explicat „la tablă, la planșă” ce e în nas, ce e în urechi, ce e cu polipii și cu toți termenii ăștia de ne sperie. Mi-a explicat cu pasiune, cu vervă, cu o preocupare de zici că voia să mă convingă să îmi aleg ORL-ul ca specializare.

A deschis laptopul personal și mi-a arătat filmuleț cu ce e în nas, cu ce se vede când intră cu endoscopul în nas, cu ce se întâmplă într-o intervenție de „polipi” și mi-a cerut adresa de email ca să îmi trimită materiale de studiat acasă. „Eu vreau să înțelegeți ce facem aici, vreau să înțelegeți de ce ați venit și ce urmăriți să rezolvați venind la mine”.

S-a așezat lângă noi de parcă era din familia noastră și mi-a permis să țin eu ustensilele, astfel încât fiica mea să accepte să ne uităm pe unde era de uitat, de mă simțeam „mâna a doua”, nu mama pacientei.

A patra impresie:
Om, nu semizeu.

M-a trimis acasă cu un tratament. „Nu sărim cu operația. Vedem, poate răspunde la tratament. Noi, doctorii, nu suntem semizei, noi îi tratăm pe oameni omenește, îi luăm blând, să vedem la ce și cum ne răspund.”

Și am plecat cu lacrimi în ochi. De bucurie că m-am dus la medic și am dat de un tămăduitor.

N-a funcționat tratamentul. I-am scris pe mail și mi-a răspuns după ora 20, așa cum mi-a spus că va face, „pentru că după ora 20 ajung acasă de la spital.” Mi-a răspuns din timpul lui de acasă! Și ne-a chemat într-o seară, după ora 20, când a rămas pentru noi, special, la clinică.

De data asta am luat-o și pe mama, pentru că aveam senzația că cele 4 impresii de mai sus erau prea bune ca să fie adevărate.

Când am ieșit din cabinet, mama mi-a spus: „Dar unde ai găsit, mamă, doctorul ăsta? Aș fi stat să ascult despre urechi și nas până mâine seară.”

Am decis să facem intervenția. Dar asta doar după ce o echipă de medici de diferite specialități au consultat fetița și i-au comunicat lui piese de puzzle esențiale pentru buna desfășurare a intervenției.

M-a primit din nou cu o zi înainte de intervenție, ca să îmi răspundă la cele peste 15 întrebări pe care le aveam despre ce urmează să se întâmple.
Mi-a vorbit cu atâta pasiune, cu atât profesionalism, ca și cum îmi era partener în asta, s-a purtat tânăr, frumos, cald, blând, ca și cum o avea doar pe copila mea în ochi, încât am ieșit din cabinet cu lacrimi și cu sufletul așa de recunoscător, că îmi venea să le zic mamelor pe stradă despre el 🙂

Când am ajuns pe holul de la ATI, fiica mea a vrut să fie luată în brațe de el, în condițiile în care ea face asta cu greu și cu membrii familiei!
Sunt în salon acum, îmi aștept fiica. Mă rog la Dumnezeulmeu și tremur. Și plâng de ciudă că n-am reușit să o vindec pe fetița mea fără operație. Plâng după polipii ei și după bucățica de amigdală pe care o va tăia și după găuricile mici din timpanele ei. Dar am un sentiment că fetița mea îmi va spune, când mă va vedea: „Te cred că plângi, mămico! Ți-e ciudă că m-a operat doar pe mine, nu și pe tine, așa-i?” 🙂

PS Dr. Gabriel Lostun face o intervenție de adenoidectomie, micșorare a amigdalelor și montare de aeratoare transtimpanale. Și îl simt puternic, competent, pasionat secundă de secundă, super-informat, plin de dragoste față de fiica mea și dornic să îmi vadă ochii, după operație, privindu-l nu ca pe un semizeu. Ci ca pe un DOCTOR BUN.

PPS Fiica mea a ieșit cu bine din operație. Pe parcursul zilei a fost extrem de speriată de oricine se apropia de patul ei, chiar dacă asistentele nu aveau treabă cu ea. Când a intrat Doctorulbun la noi în salon, seara, a fost prima oară din zi în care fetița mea nu a tresărit, nu s-a ascuns în brațele mele și nu a tremurat. Exact cum am face toți când s-ar apropia de noi un fel de zeu…pardon, un om care ne iubește.

Autor

Crina Coliban

Mulțumesc că m-ai găsit! Când eram ca tine, voiam ca fetița mea să sugă la sân și să crească; să nu plângă, doar să îmi zâmbească.

Comentarii (11)

  1. Alexandra
    14 aprilie 2016 Răspunde

    Multa sanatate si slava Domnului ca ai identificat ca e vorba de o problema „tehnica” care din pacate nu cedeaza. Runa va fi bucuroasa sa manance inghetata acum:)

    • Crina Coliban
      14 aprilie 2016 Răspunde

      Alexandra, da, ii multumesc lui Dumnezeu ca a stat cu noi.

  2. Alexandra
    14 aprilie 2016 Răspunde

    Multa sanatate…Sa iti dea Dumnezeu multa putere si cu siguranta totul va fi bine.

    • Crina Coliban
      14 aprilie 2016 Răspunde

      Primesc gandul tau bun si iti multumesc tare mult pentru el!

  3. Aneliese
    15 aprilie 2016 Răspunde

    Iti mulțumim că „dai share” acestor informații către noi. Nu se stie niciodată când noi la rândul nostru vom avea nevoie de… un „Doctor Bun”. Multă sănătate Runei!!! ?

    • Crina Coliban
      16 aprilie 2016 Răspunde

      Multumesc! Primesc sanatate pentru Runa, multumesc mult!

  4. Mirela
    5 septembrie 2017 Răspunde

    Am fost si eu cu fetita la el,dupa ce un alt doctor ne-a spus ca s-ar putea sa nu mai auda. Pana sa ajung la el,caci am gasit tarziu programare la dansul,de frica am fugit la dr care m-a operat pe mine la Tg Mures ca sa ma mai linistesc. Nu intelegea de ce am venit ca nu avea nimic fetita mea. Apoi dupa vizita la dr Lostun am zis: Bine ca am gasit un medic asa pasionat in Brasov si nu este nevoie sa mai merg in alt judet la doctorul in care am incredere. Deci…. increderea se castiga! Si il felicit pentru ca ceea ce face se vede ca este cu pasiune.

    • Crina Coliban
      5 septembrie 2017 Răspunde

      Da, doctor Lostun este o binecuvantare pentru mamele cu copii.

  5. Andrada Pascu
    13 noiembrie 2017 Răspunde

    Buna ziua! Imi puteti spune va rog cum a evoluat situatia dupa aceasta operatie? Inteleg ca fetita dvs a fost operata in 2016. A mai avut probleme de atunci? Au recidivat cumva polipii? Multumesc!

    • Crina Coliban
      7 decembrie 2017 Răspunde

      Impecabil.
      Exact acesta e cuvantul care descrie situatia fetitei mele dupa aceasta interventie.

  6. Avram alesandru
    1 aprilie 2019 Răspunde

    Operează și deviatii de sept

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *