- Ce poți să ne spui despre tine în câteva cuvinte?
Sunt Femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce. Așa m-au poreclit mamele, în traducere, îi ajut pe părinții care au probleme cu copilașii sau mâncarea, începand de la 0 luni și pana la 10 ani. Sunt consilier în alăptare și diversificare, specialist în copii mofturoși.
- Ce te-a determinat să începi un business propriu?
Că nu-mi ieșea nimic din treaba asta cu parentingul.
Nu reușeam să alaptez, am studiat până am reușit. Mă obseda și teroriza treaba asta cu diversificarea, am studiat pâna am reușit. Apoi, fetița mea a început să nu mai mănânce, brusc, motiv pentru care am studiat pâna am devenit specialist în treaba asta. Și dupa ce am obținut rezultate uluitoare, am început să le vorbesc și prietenelor mele despre instrumentele pe care le foloseam eu. După care m-am dus în maternități și am început să le vorbesc și mamelor de acolo, chiar dacă nu eram prietene la vremea aia. Dupa aia, am devenit prietene și încet-încet, dupa ani de voluntariat, când am descoperit că să-le-ajut-pe-mame devenise viața mea, mi-am dat seama că nu mai reușeam să fac bani ca să îmi hrănesc copila și am început să fac consiliere, conferințe, cursuri, terapie individuală ca job, astfel încât să pot, să îmi susțin și viața și pasiunea.
- Cum e să te împarți între viața ca mamă, muncă, familie și pasiuni?
Magic. Serios! Vezi tu, faptul că ajut femei-ca-mine să fie mai bine, faptul că îi ajut pe copilași să fie mai bine înteleși, faptul că acești copilași au o șansă în plus, prin mine și prin părinții lor, să devină adolescenți și adulți cu o relație faină, blândă, bună, prietenoasă cu trupul și cu mâncarea lor, mă face să simt că trăiesc o magie. Magie care se revarsă asupra relației dintre mine și fiica mea, dintre mine și prietenii mei, dintre mine și oricine se atinge de mine.
- Care a fost cel mai important moment din carieră? Dar din viața personală?
Ah, în carieră am multe AHA!moments. Am avut imensul noroc (Doamne, Bunule!) să fac mereu meserii care nu mă lăsau să dorm noaptea de poftă să se facă odata ziuă și să pot să muncesc. De când sunt Femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce, cele mai importante, puternice, revelatoare momente sunt acelea în care primesc mesaje de la mame care îmi spun ”te iubesc”, ”ești un înger”, ”ai făcut o minune” sau ”te-aș lua acasă și te-aș ține cu noi” sau când merg prin Brasov și din 10 în 10 pași mă oprește o mamă, să îmi mulțumească sau să îmi arate ce copilaș frumos și mâncăcios are, datorită întâlnirii cu mine. Sau când mă culc noaptea lângă fetița mea și mă gândesc că tot ce fac, fac pentru ea, pentru că atunci când va fi mare și își va lua un bărbat acasă, barbatul ăla să fie crescut de o mamă ca mine, să fie crescut într-o relație de prietenie și de bucurie cu mâncarea și că fetița mea o să aibă un partener cu care să descopere, să exploreze, să se minuneze de gusturi, de arome, să facă dragoste cu iubitul ei și cu mâncarea 😊
Cel mai important moment din viața personală e fiecare eșec. Fiecare durere, fiecare frică, fiecare eșec m-au adus mai aproape de mine și de inima mea și de ce trebuia să fiu și să fac în viața asta. Serios, cel mai important moment din viața mea e când nu îmi iese ceva. Pentru că ăla e momentul care mă face mai bună, mai înțeleaptă, mai conștientă. Da, știu că ai fi vrut să spun că cel mai important moment din viața mea e când am devenit mamă. Nu. Cel mai important moment din viața mea personală este când fiica mea se va uita într-o zi în ochii mei și va spune, plină de iubire și de recunoștință pentru ce este și pentru ce va face la momentul ăla: ,,Mama, Asta este Fiica ta!”
- Ce anume aduce succesul unei femei sau ce îl garantează?
Încrederea-în-sine este primul pas către succes. Dacă n-are încredere în sine, trebuie să o caute. Trebuie să mă caute și să scotocim împreună înauntrul ei până găsim primele daruri pe care le-au pus ursitoarele în ea, daruri care să o ajute să își descopere puterea, charisma, misiunea.
Garanția succesului o dă pasiunea imensă pentru informare, pentru dezvoltare personală. Însoțită neapărat de recunoștință și de bunatate față de oamenii din jur.
- Cum te vezi peste 10 ani ?
Frumoasă 😊 și îmbrățișându-mă cu mii de femei care vin la mine ca să devenim mame mai bune.
Mă văd foarte aproape de oameni. Mă văd în familii, mâncând împreună cu ei, bucurându-ne de copilașii pofticioși, ajutându-i pe parinți să înțeleagă mesajele ,,strigate cu gurița închisă” de către copilași care au nevoi ce nu le-au fost înțelese. Mă văd într-o lume mai armonioasă în relația cu hrana, mă văd în natură, mâncând împreună cu copiii și părinții direct din copaci, direct din iarbă și spunând ,,Mulțumesc” către Soare.
- Ce se ascunde în spatele femeii Crina Coliban?
O fetiță. Mică. La fel ca fiica mea de mică. O fetiță care, în multe nopți, nu poate să adoarmă de teama că, până dimineață, trebuie să se facă mare. O fetiță care simte uneori că ar vrea ca dimineața să nu se ducă la gradiniță, să nu se îmbrace în fustiță, ci să stea ca Mowgli toata ziua, o fetiță care simte uneori că ar vrea să fie mângâiată pe păr și asigurată că totul este conform Planului.
- Dacă ar fi să o iei de la capăt ce ai face ?
De la care capăt? 😊
Am luat-o de la capăt de multe ori. Am fost actriță, la 16 ani am zburat în America și am jucat pentru Statuia Libertății 😊
Am luat-o de la capăt și am devenit director într-o casă de discuri.
Am luat-o iar de la capăt și am plecat prin lume să găsesc insule care nu se regăseau pe orice hartă și să le spun oamenilor cum să ajungă și ei la ele.
De la capăt din nou: am creat și am condus un cinematograf multiplex.
Apoi, am facut un copil și mi-am dat seama că nu îmi luasem permisul pentru asta. Motiv pentru care am luat-o de la capat și am construit tot ce sunt acum, inclusiv site-ul http://www.permisdeparinte.ro
Daca aș lua-o acum de la capăt, chiar dacă știu că nu am ajuns încă la capăt, m-aș așeza pe un câmp pe care e musai să existe un copac bătrân și aș sta acolo în liniște până aș simți care e următoarea misiune care trebuie dusă la capăt.
- Ce părere ai despre mamele care uită să fie femei în dorința de a-și crește copiii?
Am părerea că le iubesc. Și că sunt aici ca să le ajut. Știi, la Brașov am făcut un curs pentru cupluri care se numește “A apărut copilul! Unde am dispărut noi?” Am creat cursul special pentru aceste mame. Am fost profund, puternic impresionată să văd parteneri venind la curs triști, frustrați, furioși, distanți. Care, în timpul cursului, se luau în brațe, se sărutau, plângeau și plecau acasă de mână, parcă îndrăgostiți, așa cum amândoi ar fi dorit să mai fie.
Părerea mea e că e firesc ca mamele să uite, să fie femei în dorința de a-și crește copiii. E firesc! Natura vrea asta! Ca să supraviețuiască acești copii. Daca mamele nu ar uita să fie femei, cine i-ar mai crește pe copii? Copiii au nevoie de mame. Da, știu că și barbații au nevoie de femei. Și femeile au nevoie să fie femei. Dar e un timp pentru toate.
Știu, simt de ce ai pus întrebarea asta. Cu speranța, probabil, că o să fac o listă cu 10 metode prin care mamele pot să se simtă femei. N-o să fac. Dar o să spun, din multă experiență cu mame proaspete, că cea mai importantă condiție pentru ca o mamă să nu uite să fie femeie este să fie SUSȚINUTĂ , înțeleasă, ajutată în noua ei misiune. Aceea de părinte.
Mamele care au greutați, care se simt abandonate, care simt că mor de frică și de singurătate, să îmi scrie. Pregătesc ceva special pentru ele, pregătesc ,,o oglindă” în care să se uite și să vadă Femeia care poate să devină orice vrea ea, cu ușurință și cu măiestrie. Exact cum acum, iată, a devenit Mamă.
Serios, cine va citi acest articol și îsi va da seama că are nevoie de sprijin emoțional, de cineva-care-să-o-înțeleagă și care să o ajute, să mă caute și să îmi scrie. Lucrez la un Spațiu în care să se refacă, să se regăsească, să se placă.
- Ce sfat le-ai da femeilor care au rețineri în a-și transforma pasiunea într-un business?
Să caute oameni care să le dea încredere în ele. Să caute cărți care să le dea încredere în ele. Să adoarmă noaptea cu gândul la cum ar fi dacă. Să se trezească cu gândul la cum ar fi dacă. Dacă tot nu reușesc, să mai caute încă o dată.
Imaginează-ți cum ar arăta lumea dacă am face fiecare ce ne place să facem. Cum am vorbi cu oamenii. Cum ne-am da prioritate la trecerea de pietoni. Cum ne-am îmbrățișa când ne-am întâlni pe scara, cu gunoiul. Dar care gunoi, când facem totul cu pasiune? Imaginează-ți cum am fi acasă, dupa o zi de muncă, amândoi plini de energie pentru că am făcut ce ne place. Cum i-am vorbi copilului când îl luăm de la gradiniță, când, până la gradiniță, am zâmbit și am dăruit și am primit cu placere.
Da, lumea ar arăta altfel dacă banii i-am face din plăcerea de a face, din bucuria de a dărui ce avem și ce suntem.
- Ce e mai greu să educi: copii sau părinți?
Părinți. Fără discuție. Am văzut părinți educați de copiii lor. Eu sunt una dintre ei. Jumătate din ce știu despre copii m-a învățat fiica mea. Sunt acest DrDolittle al bebelușilor, le înțeleg limbajul nonverbal pentru că fiica mea ,,mi-a vorbit” și eu am ascultat-o. Eu sunt rezultatul educației fiicei mele în mare măsură. Copiii știu! Copiii sunt geniali! Bebelușul, imediat cum a ieșit din mama lui, are toată puterea de care are nevoie, astfel încât să se târască singur pe mama, dintre picioarele ei pana la sânii ei, astfel încât să se hrănească și să supraviețuiască. Copiii se nasc cu o imensitate de informații. Natura vorbește prin ei prin fiecare celula a lor. Ne vorbește! Nouă!
Copilașii de azi vin cu mesaje noi, cu mesaje potrivite cu momentul în care trăim. Toate alergiile acestea care au o incidență din ce in ce mai mare, toate dermatitele, tot refuzul de a mânca, 1 din 3 copii pe plan internațional este diagnosticat de către părinții lui ca fiind un copil mofturos la mâncare sunt mesaje prin care copilașii încearcă să ne ajute, să ne salveze, să ne educe în concordanță cu o lume nouă, lumea în care vor trăi ei.
- Proiecte mici și sigure sau proiecte de anvergură?
Proiecte din iubire. Proiecte care te fac să scrii răspunsuri la acest interviu la ora 02:19 (noaptea), așa cum scriu eu acum. Proiecte mici, daca mic simți să faci acum. Sau proiecte mari, daca mare simți că poți acum. Dacă sunt proiecte care nu ne ies, asta nu e decât o oportunitate de învațare. Fiecare idee care nu se materializează, fiecare piedică e o șansă extraordinară să devii mai bun, să te apropii de cine visezi să fii.
- Care a fost cea mai mare teamă definită de către mamele întâlnite la cursurile tale?
Teama de a nu reuși. Teama că familia sau cunoscuții să creadă că tu nu ești o mamă bună. Mai concret, teama ca bebelușul să nu mănânce, să nu se înece, să nu facă alergie și șoc anafilactic, într-un cuvânt ,,teamademoarte”. Părinții au dat viață. Sunt uimiți de această putere dumnezeiască de a da viață. Drept urmare, pentru că nu au muncit ca să poată să dea viață unui om, pentru că nu au fost la facultăți ca să învețe, să dea viața unui om, pentru că nu au suferit, nu s-au chinuit, nu ,,au plătit” ca să primească aceasta putere dumnezeiască de a da viața…le e frică să nu cumva, să fie incapabili, să o duca mai departe.
- Cum percepi conceptul de ,,parenting’’ în România, din experiența ta de până acum ?
Puternic. Mamele (și câțiva tați) sunt real pasionați de noua abordare din parenting. Sunt deschiși, sunt înfometați, sunt însetați de cunoaștere. Cu cât intru mai mult în psihologia familiei, îmi dau seama că această pasiune cu care se îndreptăa către noi, speakerii de parenting sau către site-uri de profil sau către cărți, descopăr că fiecare dintre acești părinți dorește, de fapt, să se apropie de o copilărie așa cum ar fi vrut să o aiba el. De o copilarie de care să își aducă aminte numai cu bucurie și cu iubire. Părinții pasionați, preocupați de parenting sunt copii care vor să vadă cum ar fi putut arăta copilaria lor, dacă părinții lor ar fi avut șansa pe care o au ei acum.
- Cât de bine comunică părinții cu copiii?
Din ce în ce mai bine. Uite, mă caută pe mine și abia așteaptă ,,să le traduc” ce mesaje le transmit copilașii lor. Dacă ar fi să ofer un instrument aici, pentru o mai buna comunicare cu copiii ar fi ,,să se poarte cu copilașii lor așa cum ar vrea și ei să fie tratați, dacă ar fi mici și ar avea în jur numai oameni mari.”
- Mamă de carieră sau mamă implicată activ în viața copilului?
Poate ar trebui să o întrebi pe fiica mea asta 😊 Dacă ar fi să mă iau după cum mi-a zis la un moment dat:
Eu: Iubita mea, hai, mama, că am consultație.
Ea: Mama, vreau să am și eu o tzâtză în gură, mai lasă-mă cu consultația!
Am fi tentați să spunem că sunt o mamă de carieră. Dacă mă uit la câți ani am alăptat-o, la câți ani a mers la grădiniță, la cât de dezvoltată emoțional e și la faptul că abia acum, când are aproape 5 ani m-am mutat la București, ca să pot să ajut și mai multe mame, am spune că sunt o mama implicată activ în viața copilului.
Dacă vorbiți cu mamele care au lucrat cu mine și o să aflați cum țineam cursuri de alăptare cu fetița mea în marsupiu sau cum mă duceam acasă la mame și îmi alăptam copila, în timp ce le puneam lor copilașii la tzâtză. Dacă o întrebați pe fiica mea ce fac eu în consultații și vedeți cum deja poate să susțină ea singură jumătate dintr-o consultație, atunci am putea spune că sunt o mamă cu o fiica de carieră.
- Ce înseamna pentru tine a fi o mama pozitivă?
Viziunea mea.
Înainte să rămân însărcinată, am spus așa: cel mai mult și mai mult doresc ca fetița mea să țină minte că mama ei a învațat-o cum să fie în bucurie. Cum să găsească mereu Poftadeviață. Positive psychology.
Nu înseamnă că nu plângem.
Nu înseamnă că nu ne întristăm.
Nu înseamnă că nu ne înfuriem.
Nu înseamnă că nu ne e frică.
Nu înseamnă că nu scoatem limba și nu spunem “Mi-e scârbă”.
Înseamnă toate astea, doar că în timp ce facem astea, căutăm soluții ca să ajungem din nou în Bucurie.
Așa să fie!
