Le plang – la modul propriu – pe femeile care nasc in maternitati unde “protocolul” nu permite ca pruncul sa stea langa mama, ci il sechestreaza intr-o celula de salon, laolalta cu alti “condamnati”. Nu tin secret ca urmatorul meu proiect e sa schimb Protocolul asta de lagar nazist si sa readucem firescul in spitalele care au uitat ca trateaza oameni, nu obiecte neinsufletite.

Scrisoarea asta este pentru cele care nasc la privat, unde rooming-in-ul este permis si chiar promovat. Pentru ca am remarcat, nu cu mica surprindere, ca unele dintre aceste femei nu sunt tocmai constiente de valoarea acestui serviciu.

In urma unor cursuri de alaptare pe care le tin (eu fiind educator/consilier in alaptare), am remarcat uimirea si neincrederea unor gravide-aproape-de-termen vizavi de sfatul meu de a-si cere bebelusul pe piept imediat dupa ce se naste. Stiu ca fiecare dintre noi are propria perceptie vizavi de “imediat” sau “un pic”, tocmai de aia explic ca “imediatul” in care sa iti iei bebelusul in brate inseamna imediat, adica fara nici o pauza pe drumul dintre picioare/din burta pana la piept. Bineinteles, daca totul a decurs normal si nu e nevoie de interventie medicala.

Abia cand dau urmatorul exemplu, gravidele par sa se relaxeze, ca in fata unui adevar de care erau – clar – constiente, dar pe care nu il rostisera niciodata:

“Ganditi-va cum ar fi sa va asteptati barbatul timp de 9 luni si, cand intra pe usa, voi plecati in alta camera pentru vreo 2-3 ore, timp in care pe el il manipuleaza niste femei pe care nici unul dintre voi nu le cunoaste.”

Si cum gelozia e un sentiment foarte puternic :), ma gandesc ca din ce in ce mai multe mame isi vor cere copilul in brate Imediat.

Autor

Crina Coliban

Mulțumesc că m-ai găsit! Când eram ca tine, voiam ca fetița mea să sugă la sân și să crească; să nu plângă, doar să îmi zâmbească.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *