Un grup de oameni fara vedere a fost adus in apropierea unui elefant. Nici unul dintre ei nu mai traise experienta vreodata.
Li s-a spus ca se afla langa un elefant si au fost invitati sa il atinga.
Fiecare dintre oamenii prezenti a atins elefantul in alta parte, partea care era mai aproape. Ulterior, au fost rugati sa descrie cum arata un elefant.
Cei care atinsesera coada, au spus clar ca un elefant e ca o sfoara mai groasa.
Cei care ii atinsesera trompa, au spus ca e ca un sarpe puternic.
Aceia care atinsesera piciorul au descris elefantul ca fiind de forma unui trunchi de copac.
Cei care isi pusesera palmele pe corpul elefantului, au fost siguri ca animalul e ca un perete.
Toti cei prezenti erau siguri ca felul in care au perceput ei elefantul e cel real. Erau siguri ca ei au dreptate. Si nu puteau concepe un alt punct de vedere (daca putem spune asa…).
Si noi facem asta zilnic. Credem ca „elefantul nostru” e cel adevarat si ne mai si luptam, unii dintre noi, pentru asta.
Felul in care vezi sau simti tu – sigur nu este – singurul mod in care se poate vedea sau simti!
