Copii mofturoși

(Articol despre CC) “Copiii mănâncă cu capul. Despre nutriția copilului mic”

Acest articol este preluat în întregime de pe site-ul iulianaroca.ro (căreia îi mulțumesc)


“De fapt, nu doar ei. Și noi, adulții, mâncăm tot cu capul. Doar că nouă ne permitem să facem asta, fără să punem întrebări, dar când vine vorba de copii – las’ că știm noi mai bine; și nu ne batem capul cu capul lor.

Ce vreau să spun? Ei bine, ceea ce am aflat aseară de la Crina Coliban, în cadrul evenimentului despre nutriția copilului, marca Social Moms.

Despre Crina am mai vorbit. Și îmi place să cred că voi, cei care treceți privirea pe rândurile mele, știți despre cine vorbesc. Dar, sincer, profit de ocazie să vă recomand încă o dată să o și vedeți – în înregistrări video, dar și live. Îmi veți da dreptate! Veți pleca “zen” de la o astfel de întâlnire, mai ceva ca după un spectacol sau film de comedie. Plus că, de la Crina afli și lucruri foarte interesante și utile.

Dar să revenim la treaba cu mâncatul cu capul. Nu cred că vă spun o noutate dacă scriu aici că mâncarea trebuie să placă privirii, trebuie să te atragă ca să vrei să o încerci. Corect, nu? De câte ori nu v-ați uitat la o farfurie și ați spus “nu, nu-mi place cum arată, eu nu mă ating de așa ceva”?

Acum că știu că mi-ați dat dreptate, era mai mult o întrebare retorică, vin și vă întreb cum procedați în cazul copiilor. Cât de atrăgător e piureul de fructe/legume pe care i-l dați celui mic? Ați mânca așa ceva? Și mai ales, ați mânca același piure de o culoare indescriptibilă zi de zi, de câteva ori pe zi?

40% din digestia totală se întâmplă în cap. Așa spun studiile științifice. Au și o denumire pentru asta: “Cephalic Phase Digestive Response”. Un pic de lecție de școală – controlul proceselor digestive este de trei tipuri: cefalic, gastric și intestinal. Controlul cefalic gestionează receptorii pentru vedere, miros, gust, inițiază reflexele ce produc salivația, producerea sucului gastric și contracțiile gastrice. Toate acestea sunt mediate de nervul vag.

Dar, gândiți-vă, de câte ori nu ați mirosit o mâncare sau nu v-ați gândit la ea și deja vă “ploua în gură”, cum spunem noi. Și copiilor li se întâmplă la fel, să știți! Diferența este că noi suntem responsabili de îndrăgostirea lor de mâncare!

Cum facem, deci, să apropiem copilul de mâncare, în loc doar să îi punem o farfurie în față și să îl cicălim să și mănânce?

Crina ne-a oferit ieri câteva instrumente.

1. Diversitate

Diversitate și nu diversificare.

Spre exemplu, avem masa de fructe – care nu trebuie musai să fie dimineața. Ce-ar fi ca masa de fructe să nu fie egală cu un măr sau o banană, ci cu o tavă de fructe foarte colorate – afine, zmeură, mango, căpșuni, kiwi, banane – pe care să o așezăm în fața copilului și să îl lăsăm să le mănânce în ce ordine vrea, cât vrea. Putem opta pentru niște frigărui de fructe. Nu că deja le vedeți cu ochii minții? Mie mi s-a făcut poftă! Și eu mult timp am spus despre mine că nu sunt amatoare de fructe. Da, de fructe gen – vrei un măr? – nu sunt amatoare. Dar o frigăruie multicoloră aș alege oricând! 

La fel și cu supele sau piureurile acelea care parca au aceeași culoare indiferent ce zici că ai pus în ele. Iar alea verzi sunt excepționale 🙂 Copilul meu mult timp nu s-a atins de chestii verzi. Adevărul e că verde la mâncare nu e tocmai cea mai atractivă culoare. Dar o supă de roșii cu un vârf de lingură de smântână deasupra sau o frunză de pătrunjel în mijloc și cu niște crutoane lângă, cum vă sună? Dacă vă grăbiți la bucătărie să încercați, să-mi trimiteți și mie 🙂

La același capitol diversitate aș include și locul mesei.

“Pentru copilul mofturos, mâncarea e ca sexul pentru femeile căsătorite de mult timp. Iar în dormitor? Nu se poate și în altă parte?”, spune Crina, așa, cât să priceapă tot poporul.

La urma urmei de ce la masă? De ce pe același scaun? Am putea încerca un picnic în mijlocul sufrageriei! Ceva îmi spune că orice copil ar fi foarte încântat 🙂

2. 5 ori/zi * 3 alternative

Un copil mofturos este bine să fie expus la mâncare solidă de cel puțin 5 ori pe zi. Și de fiecare dată să aibă la dispoziție cel puțin 3 alternative din care să aleagă. Vă dați seama? Ar fi 15 variante de mâncare într-o zi! Păi cum să te plictisești sau să nu fii curios să încerci…

Un studiu realizat în Suedia, în care mai mulți copii au fost introduși într-o încăpere în care existau toate tipurile de alimente posibile, a arătat că micuții alegeau într-o zi grăsimi, în altă zi sau la altă masă legume cu frunze verzi, în altă zi nuci și tot așa. Aș zice că fiecare copil – cu capul lui – știe cel mai bine ce să aleagă, ce îi trebuie.

3. Superalimente

Sunt acele alimente din care mănânci puțin și contează mult, pentru că sunt foarte bogate în vitamine și minerale.

Iar Crina ne oferă și câteva soluții alternative: în loc de orez alb putem folosi quinoa, în loc de ciorbiță cu pâine putem încerca supă cu chia, în loc de gris cu lapte – amarant cu lapte de susan și în loc de iaurt cu fructe – iaurt cu semințe.

Și ne-a povestit despre minunățiile care stau ascunse în amarant, quinoa, mei, grâu spelta, semințe de chia și semințe de cânepă, pe care ea personal le adoră. Și pe care vă invit să le încercați. Eu știu sigur că le voi da o șansă 🙂

4. Orar săptămânal

Ca să avem o mai bună evidență a ceea ce mâncăm, Crina ne propune un orar cu cele șapte zile ale săptămânii și toate tipurile de alimente (carne, legume, fructe, zaharoase, făinoase etc) în care să bifăm în fiecare zi din ce categorie am consumat. Și pe la mijlocul săptămânii să vedem ce categorii nu au fost bifate și să încercam să echilibrăm situația până la finalul săptămânii. 

tabel

Astfel, vom putea să asigurăm organismului toate tipurile de alimente necesare și, deci, vitamine și minerale.

Zic, deci, să mâncăm toți cu cap!”

Articolul poate fi citit în întregime aici.

Autor

Crina Coliban

Mulțumesc că m-ai găsit! Când eram ca tine, voiam ca fetița mea să sugă la sân și să crească; să nu plângă, doar să îmi zâmbească.

Comment (1)

  1. Lee Zuk
    9 iulie 2016 Răspunde

    Extraordinara informatia! Densa, prezentata ferm si armonios, nu amenintator, cum sunt multe “izvoare”de puericultura. Iar articolul, in sine, exceptional scris!

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *