Articole

Sunt #pegratis! Tu ești?

După 7 ani de activitate, am primit ieri-alaltăieri, pentru prima dată, un mesaj pe facebook, în care mi se reproșa că materialul despre colici e “pe bani”. Că “e de căcat” că e pe bani. Că #nimicnuegratisînromânia.

Cum nu e gratis, soro? Eu sunt gratis!

Am început acum 7 ani, făcând voluntariat (asta înseamnă pe gratis) în maternitate la Brașov. Mergeam la femeile care tocmai născuseră ca să le ajut să alăpteze. Apoi, am făcut cursuri de alăptare și diversificare la Brașov, pentru cine dorea să primească ajutor. Le vorbeam ținând-o pe fiica mea în marsupiu, la țâță, că nu stătea nimeni cu ea pe gratis, ca să merg eu să le ajut pe mame să aibă fetițele lor ce să sugă de la țâță.

Apoi, am plecat la București. Și am început să scriu articole pe gratis, ca să ajut și mai multă lume, nu doar pe cei care aveau ocazia să se întâlnească față în față cu mine. Scriu încă.

CITESTE TOT

Articole

Copilul tău știe să fie pieton?

Ah, cât de greu e să fii Dumnezeu! Abia după ce am devenit părinte, mi-am dat seama ce rol mi-am dorit și eu să am în viața asta: să fiu dumnezeu pentru copilul meu. Adică să fiu răspunzătoare de viața fetiței mele din prima clipă și până în ultima, pentru că știi și tu că, indiferent ce vârstă are copilul tău, chiar dacă are copii la rândul său, tot copil îl vezi. Să îl apăr, să îl hrănesc, să îl iubesc, să îl feresc, să îl cresc, iată câteva dintre obligațiile pe care le are fiecare părinte, din clipa în care a devenit părinte și … fără pauză, fără sfârșit.

Una dintre obligațiile pe care le ai și, după părerea mea, cea mai intensă, este să îl aperi pe copilul tău în clipa în care iese din casă, când părăsește perimetrul pe care îl consideri tu ca fiind safe, sigur, protector. Adică pe stradă.

Mereu am auzit părinți care spun că ar fi vrut ca, odată cu copilul, să fi primit și prospectul la el, ghidul de folosire, instrucțiunile, astfel încât să știe ce să facă și mai ales ce să nu facă în relația cu copilul. Scriu acest articol ca și cum ar fi un ghid inclus în buzunărașul copilului tău, ca să scapi de frica față de ce i s-ar putea întâmpla copilului tău pe stradă, ca pieton:
1. Ține-l pe copil de mână.

2. Încearcă să vezi lumea, strada, mașinile cu ochii lui. Mici.

3. Nu pune presiune pe copil că trebuie să se comporte într-un anumit fel de la început. Are nevoie de antrenament, de expuneri repetate, ca să perceapă regulile și comportantele pe care ai vrea să le deprindă, să le învețe.

4. Fii un model pentru copil. Copiii învață prin imitație, așa că învață-l și cere de la el doar ce ești 
sigur că poți oferi și tu constant, la rândul tău.

5. Cu vremea, lasă-l pe copil să aleagă pe unde să mergeți și cere-i să îți spună cum a decis ruta, 
după ce criterii s-a ghidat.

6. Stați împreună pe trotuar și descrie-i copilului ce vedeți, făcându-l, astfel, conștient de fiecare 
element din trafic și la ce servește sau ce face fiecare dintre ele.

7. Stop, așteaptă, ascultă, privește! Acesta trebuie să fie refrenul pe care îl cântați la fiecare 
coborâre de pe un trotuar.

8. Repetă, repetă, repetă! Copilul are nevoie de antrenament. Dacă la înot îl duci în fiecare 
săptămână, ca să ai curaj să îl lași singur în apă, la mare, exact la fel trebuie să faci și pentru ca el să deprindă mersul pe stradă singur și în totală siguranță: să repetați regulile de circulație cât mai des.

9. Ca să nu simtă presiune, joacă-te cu el „de-a mama și copilul”, joc în care tu ești, desigur, copilul 
și poartă-te ca și cum nu știi nimic despre cum să fii pe stradă, astfel încât să te învețe el pe tine ce să faci.

10. Identifică fiecare semn de circulație, numește-l și spune-i copilului ce ne cere să facem acel 
semn. Poți să faci din asta un joc comic, în care să vă opriți brusc, ca niște statui la semnul STOP sau să vă prefaceți că sunteți pui de zebră, atunci când trebuie să traversați pe zebră.

11. Întotdeauna ne uităm stânga, dreapta, stânga și puteți să faceți un fel de dans pe care să îl repetați împreună la fiecare traversare de stradă.

12. La o intersecție, uită-te întotdeauna și în spatele tău înainte să pornești să traversezi.


13. Nu fugiți când traversați, e pericol mare să se împiedice copilul. Pe trecerea de pietoni se merge 
în pas vioi, dar relaxat, atent la pași, atent la mașinile despre care trebuie să observi dacă încetinesc viteza când se apropie de tine.

14. Când sunteți în mașină împreună, fă-l în continuare atent la semnele de pe stradă, la 
comportamentul corect și incorect al pietonilor, astfel încât să învețe și din ipostaza de conducător auto. Mi s-a întâmplat adesea să văd pietoni care „se aruncă” pe trecerea de pietoni fără să se asigure, ca și cum trecerea de pietoni e un zid prin care mașinile nu pot pătrunde. Nu trecerea de pietoni îți salvează viața, ci atenția dinainte de a pune piciorul pe trecere. Când ești la volan, realizezi cât de dificil e, uneori, să eviți accidentarea pietonilor care „țâșnesc” în stradă și, astfel, înveți să nu țâșnești nici tu, atunci când redevii pieton.

15. Găsește cel mai sigur drum către școală, cel mai puțin circulat, care să aibă trotuare pe ambele 
sensuri. Ideal, pe trotuar să nu fie parcate mașini.

16. Dacă nu există trotuare, învață-l pe copil să meargă doar cu fața către mașinile care vin spre el 
pe sens și cât mai pe stânga sensului de mers, cât mai departe de mașinile care vin din față.

17. Învață-l ce face semaforul, găsește un joc și pentru semafor, astfel încât copilului să îi placă să 
aștepte culoarea verde. Cel mai adesea, copiii nu așteaptă să se facă verde pentru că nu au nimic de făcut în timpul acela. Ce ar fi să îi dai copilului tău idei despre cum poate să petreacă timpul la semafor, astfel încât să te asiguri că nu traversează decât la culoarea verde?
Exemplu: 
copiilor le place jocul „The floor is lava”, spune-i că, la culoarea roșie, strada se transformă în lavă și piciorușul se topește dacă pășește.

18. Învață-l să sune la 112, spune-i ce trebuie să menționeze în caz că ar avea nevoie de ajutor el sau 
altcineva.

19. Fă un cântecel cu numărul de telefon al tău, al mamei, astfel încât copilul să știe să îl transmită 
unui alt adult, în cazul în care are nevoie să ia legătura cu tine.

20. Fă o vizită în zona secției de poliție și arată-i constant polițiști, astfel încât copilul să știe către 
cine să se îndrepte dacă are nevoie de ajutor pe stradă.

21. Joacă-te cu copilul de-a recunoscutul oamenilor, mașinilor. Arată-i culoarea părului, a ochilor, a 
diverselor semne pe care să le poată memora rapid și descrie rapid, în cazul în care i s-ar cere asta ulterior, la nevoie.

***

  • Copiii între 4 și 6 ani:

– Au nevoie de supraveghere permanentă.
– Ei pot alerga după o minge și pot sări direct în stradă, fără să își dea seama că au părăsit zona de joacă.
– Copiii nu știu să prevadă potențialele pericole, iar privirea le poate fi împiedicată de diverse obstacole: mașini parcate, copaci etc.; privirea lor periferică nu este suficient exersată până la această vârstă.
– Nu știu să identifice viteza cu care se apropie o mașină, li se poate părea că e suficient de departe astfel încât să nu reprezinte un pericol, când, de fapt, mașina a ajuns în dreptul lor în mai puțin de o secundă.
– Trunchiul cerebral nu este suficient dezvoltat astfel încât să poată să păstreze concentrarea pe tot parcursul traversării sau al mersului pe stradă.

  • Copiii între 7 și 9 ani:

– Au deja experiență din anii anteriori și pot prevedea mai ușor ce să facă și de ce trebuie să se ferească.
– Dar tot au nevoie de ghidare, de supervizare din partea unui adult.
– Atenție când îl iei de la școală, adesea colegii se strigă de pe partea cealaltă a străzii și, din euforie, copilul poate țâșni în stradă, dornic să ajungă la prietenul lui.
– Mergeți împreună cu alți copii și părinți, încurajează-l pe copilul tău să caute mereu compania altor copii în loc să călătorească singur.

  • Copiii peste 10 ani:

– Pot fi lăsați să meargă singuri pe stradă, însă doar dacă până la această vârstă au exersat constant împreună cu părinții comportamentul adecvat ca pieton.
– Amintește-i copilului permanent regulile de circulație, întreabă-l constant înainte să traverseze ce trebuie să facă, cum trebuie să se asigure, ce trebuie să urmărească.
– La copiii care merg seara pe stradă singuri sau în condiții de vizibilitate redusă, eu le-aș atașa semne reflectorizante pe ghiozdan sau pe haină.

Sâmbătă, 22 septembrie, de la ora 11.00, am plăcerea să vă invit la evenimentul pe care Lidl România îl oferă de 6 ani părinților din toată țara: Verde la Educație pentru Circulație.
În parcările a 221 de 
magazine, Lidl vă așteaptă cu copiii care au vârste cuprinse între 4 și 10 ani ca să îi împrietenească cu polițiștii și cu regulile de circulație.
Va fi un moment super plăcut în care o să te simți bine, ca părinte, că 
împarți din responsabilitățile tale cu Poliția Română și știi că ce învață e folositor pe și pentru viață.

Lista magazinelor Lidl în care va avea loc evenimentul este disponibilă pe www.lidl.ro.

Alăptare

AM NĂSCUT! VREAU SĂ SLĂBESC! (ultima parte)

Așa urât te porți cu tine?

Felul în care te porți și îi vorbești corpului tău spune multe despre felul în care te porți cu tine însăți. Țipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepsești atunci când lucrurile nu merg așa cum te aștepți? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi și îți spui că vei merge mai departe, vei trece și prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obții rezultatele pe care ți le dorești?

Știi că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinți să se poarte cu copiii lor așa cum și-ar fi dorit și ei, la rândul lor, să fie tratați de către părinții lor. Relația cu corpul tău ar trebui să fie exact ca relația cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl bați, îl pedepsești, îl forțezi să te asculte? Sau te lași la nivelul lui, îl asculți, îi înțelegi nevoile și cauți mijloace prin care să i le îndeplinești în cel mai armonios mod? Dacă îți bați copilul, copilul va învăța să (te) bată. Dacă țipi la copilul tău, va învăța să țipe. Dacă îl pedepsești, va căuta (și va găsi) căi să te pedepsească și el pe tine. Dacă îl asculți, va învăța să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ți-o cere, îți va întoarce în mod negreșit și înzecit iubirea. Așa și corpul tău. Exact la fel.

Nu aștepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simți mândră de corpul tău. E ca și cum mama ta ar fi mulțumită și mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să câștigi câți bani ar vrea ea să câștigi. Nu e prea cinstit, așa-i? Nu aștepta să slăbești, ca să te simți bine. E ca și cum mama ta ar aștepta să îți crească părul până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine și să se simtă mândră de ce fată are. Total nedrept, nu?

Dar cum ar fi ca mama ta, chiar și acum, nu doar în copilăria ta, să îți spună, de câte ori te vede: „Întotdeauna ai fost frumoasă, fata mea, dar ca acum de frumoasă parcă n-ai fost niciodată!” Sau cum ar fi ca tatăl tău să îți spună: „De când erai mică, m-ai uimit cu felul în care aveai grijă de tine. Ai ajuns mare și te-ai descurcat mai bine decât mi-aș fi putut imagina!”  Cum ar fi să îi trimiți și tu corpului tău astfel de mesaje?

„Deci, Crina, ce să fac ca să slăbesc?”

… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

AM NĂSCUT! VREAU SĂ SLĂBESC! (partea II)

Dar dacă mănânc de stres?

Mai întâi află dacă asta e situația în care te afli. Cum? Când îti vine să mănânci, notează-ți ce gânduri ai chiar atunci, în momentele alea de foame. Ce simți? Sunt gânduri negative alea care te trimit la frigider? Sau gânduri bune, pozitive? Simți că „Ori plâng, ori mănânc” sau simți bucurie, mândrie, satisfacție când te duci să îți iei ceva din dulapul cu dulciuri?

O senzație de foame fizică este o foame reală. Ca de lup. O simți în corp.

Foamea pe fond psihic, emoțională, e un sentiment. O simți în cap, în gândurile tale, de unde coboară către corp și lasă impresia că ar trebui să bagi ceva în gură. Ține minte: mâncarea NU rezolvă foamea de acest tip. Dacă mănânci pentru că te simți plictisit, trist, furios, iritat, stresat, NU mâncarea te scoate din astea.

Când te duci la frigider, oprește-te înainte să îl deschizi și întreabă-te: Ți-e foame în corp sau ai un sentiment pe care crezi că îl vei schimba dacă îi dai niște mâncare? Pregătește-te să fii suprinsă de ce răspuns îți vei da.

Și ce obțin?

O relație serioasă și pe perioadă nedeterminată cu tine și cu mâncarea de care ai nevoie ca să fii bine.
Nu contează doar CE mâncăm, ci mai ales CUM și DE CE.

Și așa o să slăbesc?
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

AM NĂSCUT! VREAU SĂ SLĂBESC! (partea I)

Scenariul 1:

Te plăceai mult înainte să rămâi însărcinată. Și soțul tău te plăcea. Și toate colegele parcă îți doreau să rămâi însărcinată, că poate-poate o să arăți și tu ca o femeie „normală”.
 

Scenariul 2:

Nu te plăceai neapărat înainte să rămâi însărcinată, dar acum, după ce ai mai luat 12 kile și copilul n-a avut decât 3, tot ce îți dorești pe viață e să arăți și tu ca mine. Sau ca oricine zici tu că arată bine.

Dacă s-ar putea și fără diete, fără post negru, fără sală, fără vină și cu orice ai tu chef să mănânci, ar fi… ce să zic, doar de aia citești articolele mele, că știi că asta fac, minuni prin care îi fac pe copii să mănânce. De ce nu le-aș face și pe mamele lor să slăbească?, așa cum mă întreabă adesea mamele de mofturoși care vin să lucrăm împreună.

Crina, fă o minune! Fă o minune în viața mea!
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

„DACĂ AR FI “SĂ IAU” CEVA ÎN SARCINĂ, CE…

Care e diferența exactă între ulei de pește și ulei din ficat de cod?

Amândouă conțin Omega-3. Principala deosebire este că uleiul din ficat de cod conține și vitaminele A și D, pentru că ele acolo se stochează, în ficat.

Vitamina A ajută la sănătatea pielii și a sistemului imunitar.

Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și, drept urmare, pentru sănătatea oaselor. Uleiul din ficat de cod are considerabil mai puțini acizi grași Omega-3 decât cel de pește.

O altă diferență mare între uleiul din ficat de cod și uleiul de pește este nivelul de contaminare cu poluanți, cu metale grele. Ficatul, ca și la oameni, are rolul de a filtra substanțele care pătrund în organism. Din acest motiv, uleiul din ficat de cod poate avea un grad ridicat de contaminare. Suplimentele cu ulei din pește sunt mai curate, dat fiind ca mercurul si alți poluanți au tendința de a se acumula în carne, nu în ulei.

Ce pește să mănânc?
… … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

„DACĂ AR FI „SĂ IAU” CEVA ÎN SARCINĂ, CE…

Ești însărcinată. Gata, ești sigură că ești însărcinată. Și primul gând al tău, ca al oricărei mame, este: „Să fie sănătos copilul”. Al doilea gând este: „Oare ce pot să fac eu ca să fie sănătos copilul?”
Desigur, poți să faci o mulțime de lucruri. De la să te rogi să fie sănătos, până la să te odihnești, să mănânci, să te bucuri, să te muți la munte, „la aer curat” sau la mare, „să fie tot timpul cald și uscat”. Dar dacă ar fi un singur lucru pe care să îl faci, cam ca în întrebarea aia clasică, „Ce ai lua cu tine pe o insulă pustie?”, care ar fi acela?

După mii de ore de studiu în domeniul nutriției și psihologiei nutriției, pot să vă spun că unul dintre cei mai importanți nutrienți pe care să îl iei în sarcină este Omega-3. Sau uleiul de pește, pe înțelesul mai larg.

Ce e aia, Omega-3?

Acizi grași esențiali pe care organismul nu îi poate sintetiza, nu îi poate crea singur, drept urmare, ei trebuie dobândiți din alimente. Sunt de 3 tipuri:
… … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Articole

Crina Coliban + Lidl = Dragoste

Tac de ceva vreme. M-ați întrebat foarte mulți ce-i cu mine, unde sunt. 
Doamnelor și Domnilor, am imensa bucurie să vă anunț că „sunt la Lidl” 🙂

Lidl, retailerul cu cea mai mare comunitate de followers din România, m-a invitat să îndeplinim împreună o misiune de-aia de merge direct la inimă.

Mi-au făcut un loc numai al meu, al nostru, la ei pe site, ca să îi ajutăm pe copii să se bucure de mâncare.
În fiecare săptămână scriu un articol special pentru părinții care vor să fie mereu mai buni. Și mai buni. 
Pentru părinți de ăștia de ai mei, de tipul „Live. Love. Eat.” 🙂

Vă mulțumesc! 
Ție, Lidl, că mi-ai făcut loc în „casa” ta și că îți pasă de noi.
Și vouă, super-femei și super-tați-implicați, că „facem” copii împreună! 
Vă ofer de azi și mai mult decât până acum, la și mai multe familii decât până acum, ca să ne fie de bine.

Dă click aici ca să afli cum a început povestea mea de dragoste (care trece prin stomac) cu Lidl.

Permis

Apă!

Mama, de unde vine apa? 😊 …m-a întrebat Fiica. Voi știți de acum că cel mai mare pericol cu mine e să mă întrebe cineva drag ceva, pentru că eu o să studiez până o să dau cel mai amplu și mai up-to-date răspuns posibil 😊

Când m-a întrebat copila de unde vina apa, am plecat pe firul ei și am aflat atât de multe lucruri interesante, încât aș putea să scriu nu doar un articol, ci o carte.

Voi știți că eu fac dragoste cu mâncarea. De aia am și ajuns să îi fac pe copii să mănânce, pentru că mâncatul (ca și băutul) poate fi făcut doar în stare de plăcere, de relaxare, de bucurie. Stăteam față în față cu sticlele de apă “plată” – cum îi ziceam când eram novice – și analizam de ce o aleg pe aia și nu pe cealaltă. Și aveam câteva criterii, ca și tine, cred:

  • Prețul
  • Cum arată sticla
  • Ce gust are (deși se zice că apa n-are niciun gust)
  • Dacă știu de ea câte ceva
  • Și, pentru că studiez pentru bebeluși, mă mai ghidam și după ce scrie pe etichetă

Uneori, mai schimbam apa. Jonglam între 3 tipuri de apă “plată” de mai bine de 10 ani.

Până astăzi!

Vizita mea la “fabrica de apă” mi-a revoluționat analiza, gândirea, plăcerea.

Am ajuns la Bușteni, la fabrica apei ăleia cu roz 😊 De ce acolo și nu în altă parte? Din 3 motive:
1) pentru că e una dintre apele recomandate pentru sugari și copii mici (și eu pentru ei vorbesc și trăiesc);
2) pentru că e cel mai apropiat izvor de București și
3) pentru că m-a invitat cu ocazia aniversării zilei de naștere a (ap)ei, a Prințesei: 10 ani de când ajunge în casele oamenilor din România. De ce îi zic Prințesă? Pentru că mama ei, Regina, e pe piață din 1806, adică de douăsuteunsprezece ani!

De ce scriu acest articol? Pentru că întâlnirea cu ea și cu oamenii care sunt în slujba ei mi-au dăruit informații de mare utilitate pentru mame ca mine. Așadar, hai să bem! 😊

Apă plată

Terminologia de apă plată e ca și cum i-ai zice unei femei superbe “fată”. Sau ca și cum ai face din vin șpriț. Sau ca și cum i-ai spune BMW-ului că e o mașină 😊 (prietenii știu ce zic) Apa “plată” este un fel de jignire adusă apei minerale naturale. Pentru că așa se numește corect apa pe care o cumpărăm noi pentru noi și pentru cei ca noi: apă minerală naturală.

Apă minerală

Apa aceea căreia cei mai mulți dintre noi îi zicem “minerală” sau “țepoasă”- cum îi zice Fiica mea este, de fapt, apă carbogazoasă și doar așa o numim, dacă vrem să îi arătăm considerația noastră.

Apă de izvor

Țin mult de tot să discut despre asta. Cât am locuit în Brașov, am văzut foarte multe mame care mergeau După Grădini sau pe Drumul Vechi cu bidoanele, ca să ia apă. “Apă de la izvor” cum ziceau ele. Vedeam pe sub Tâmpa constant mame care le dădeau copilașilor să bea direct de la robinetele din zidurile de sub Tâmpa, sigure fiind că aia e o apă “naturală”, curată, “mai bună” decât apa de la robinet sau apa aia pe care “dați voi banii”.

Știu din surse super sigure, inclusiv din laboratorul de cercetare microbiologică de la Bușteni, că apele de acest gen sunt ape ne-sigure pentru consum, cu atât mai mult pentru copilași. Apele de la izvor sunt ape care nu sunt controlate, nu sunt monitorizate, nu sunt verificate. Apele pot fi în fiecare zi contaminate cu fecalele animalelor din pădure, cu infiltrațiile de apă menajeră, apă din fosele septice din vecinătatea „izvorului”. Orice apă care este “culeasă” dintr-un izvor de suprafață poate fi contaminată în orice loc de pe parcursul ei, în orice moment al zilei.

Iată diferențe între aceste 2 tipuri de ape

Origine subterană

  • Apa minerală naturală: DA
  • Apa de izvor: DA

Compoziție chimic-constantă

  • Apa minerală naturală: DA
  • Apa de izvor: NU

Puritatea naturală

  • Apa minerală naturală: DA
  • Apa de izvor: DA (dar doar la sursă)

Sursă unică de apă în sticlă

  • Apa minerală naturală: DA
  • Apa de izvor: NU (se acceptă mai multe surse îmbuteliate sub aceeași marcă)

Efecte benefice sănătății

  • Apa minerală naturală: DA
  • Apa de izvor: NU

De ce nu pot să văd de unde curge? Eu vreau să pun gura la izvor!

Asta am zis când am ajuns la Bușteni. Vreau să mă duceți exact la izvor, să pot să beau direct din Sursă! Au râs cei 2 directori ai companiei care mă însoțeau. Pentru că asta este doar în anumite condiții chiar și pentru ei! Cheia de la turnul în care e închisă Prințesa, așa cum mi-a plăcut să transform situația capentrucopii, o deține doar un singur om și asta pentru că zona în care este captată apa “cu etichetă roz” trebuie să rămână o zonă necontaminată, o zonă microbiologic pură. 

Cum rămâne pură până la mine în gură?

Iată cum:

  • Apa iese la suprafață din munte prin niște fisuri în peretele de stâncă
  • Este captată în turnul în care stă încuiată și în care nu intră decât “slujitorii”
  • Călătorește printr-o conductă din inox pe o distanță de 4 km, prin 5 văi
  • Intră direct în peturi, care „explodează” pe o linie de producție în care nu sunt atinse de nicio mână de om

Așadar, putem spune că apa din pet este exact apa-care-iese-din-munte.

PS Conducta se igienizează o dată pe zi (la maxim 20 de ore!)

O apă virgină

O sperietoare mare a fost întotdeauna pentru mine povestea asta cu nitrații. Există unii producatori care susțin că apa lor este cea mai pură. Și eu am cumpărat multă vreme apa lor, exact din cauza asta. Până acum, când am aflat Adevărul 😊

A existat în urmă cu vreo 20 de ani o campanie de presă care a creat panică legat de conținutul mare în nitrați din unele ape îmbuteliate. Americanii au introdus cu această ocazie un nou termen de clasificare, denumit “virginitate”. Peste 90% din apele îmbuteliate din România au un conținut în azotați sub 10 mg/l, adica o apa considerată sigură pentru sugari și copii mici.

Dar nu uitați că suntem preocupați de nivelul de nitrați din apă, când, zilnic, din fructe și legume crude, mezeluri sau pește introducem în organism în medie peste 200-300 mg de nitrați!

Câtă apă?

Mă întreabă mereu mamele câtă apă să le dea copilașilor. Mă bucur să pot spune asta acum: deși știți că nu-mi plac cifrele și că le dau doar cu caracter orientativ, vă spun că necesarul zilnic al unui copilaș este de 120 ml/kg/corp.

De ce e considerată apă pentru bebeluși?

Aquatique are un conținut de sodiu în jur de 1 mg/l, în condițiile în care OMS spune că o apă recomandată pentru sugari și copii mici nu trebuie să depășească 20 mg/l.

Ce m-a impresionat cel mai tare?

! PH alcalin

Aquatique are un PH de 8.2-8.4 la sursă.

La un pH mai mic de 7, apa are un caracter acid, iar la unul mai mare, apa are caracter bazic. Valoarea de echilibru acido-bazic este atinsă la pH=7, așadar, Aquatique este o apă bazică, ușor alcalină.  

O apă alcalină băută odată cu alimentele sau cu puțin timp înainte de masă:

  • Stimulează digestia
  • Excită secreția și mișcările stomacului, ale intestinului, ale pancreasului și ale căilor biliare
  • Favorizează absorbția nutrienților
  • și
  • Atenție! E foarte potrivită în dieta copilașilor cu reflux gastroesofagian!

Încă o atenție! 😊 Când va spun în sesiunile pe care le fac cu voi despre diversificare că e bine că apa pe care o beau copilașii în timpul meselor să fie la temperature camerei, mă refer că apa să nu fie mai rece de 22 de grade. Poate să fie mai caldă, dar nu mai rece. 

Care apă e bună?

Cu o generozitate surprinzătoare, oamenii nu mi-au zis că apa lor e cea mai bună. Mi-au zis că nu există apă bună sau apă rea. Ci apă bună-pentru-tine 😊 Și de aici începe super-meseria!

  • Pentru nou născuți și copii, apa bună este o apă scăzută în azotați
  • Tinerii în creștere și femeile peste 45 de ani și cei în vârstă: apă cu un conținut mai bogat în calciu
  • Sportivilor, celor care suferă de febră, celor care transpiră abundent: apă cu un conținut mai ridicat în Na și Cl
  • Cei care suferă de hipertensiune arterială (au tensiune mare): apă cu un conținut redus în sodiu, sub 50 mg/l
  • Cei care suferă de boli de inimă: apă cu un conținut mai mare de bicarbonat de calciu și de magneziu

PETul

Din clipa în care am născut-o pe făptura asta de Fiică-mea, m-au luat toate fricile. Ce mănânc, ca să fac lapte “bun”? De sub ce găina fur ouă, ca să aibă copila gălbenuș bio? Ce porumbel călător atac, ca să aibă carne adevărată? Ce apă îi dau, ca să nu fie din Pet?

De ce nu din pet? Știi și tu de ce. Pentru că apa care stă în plastic “se strică”. Știm toate, astea-informatele, că petul conține bisfenol. Că biberoanele nu conțin, alea pe care scrie BPA-free. Și alea și mai informate știm că bisfenolul A este un disruptor hormonal, adică ceva care, în studii pe melci, de exemplu, a demonstrat că afectează negativ capacitatea lor de reproducere.

De câte ori îi dădeam copilei apă din pet, mi se strângea inima. Asta pentru că, încă o dată mi se demonstrează (!), nu studiasem suficient acest aspect. De la directorii Romaqua am aflat că PET-ul în care este îmbuteliată Aquatique este un material virgin, care NU conține bisfenol. Pe lângă faptul că e o apa potrivită pentru bebeluși datorită conținutului ei foarte redus în sodiu, iată, inclusiv pet-ul este gândit astfel încât să nu le afecteze sănătatea.

Bun. Cu apa am rezolvat. Mai am de păzit găina și de prins din zbor porumbelul 😊

De unde să cumperi apa?

Încă o informație care m-a ajutat enorm și care știu sigur că o să fie de reală utilitate și pentru voi:

PETul este un material plastic care “face urât” atunci când e lăsat în soare. Mai precis expus la UV. Nu contează așa mult dacă se încălzește, e suficientă și doar expunerea la soare, adică inclusiv în timpul anotimpurilor mai reci, pet-ul e afectat. Legăturile chimice se depreciază, se strică în contact cu razele ultraviolete și apa poate dezvolta un miros de slănină râncedă, cum s-au exprimat chimiștii de la Aquatique.

Ce concluzie tragem din asta? Și la ce ne ajută?

Ați fost vreodată în spatele unui magazin de tip super/hiper market? Ați văzut baxurile mari de marfă cum stau în curți, în aer liber, în soare, până le vine rândul să fie expuse la raft? Eh, de asta o să cumpăr eu apă de acum înainte din magazinele mici, de cartier, unde apa, imediat cum este adusă, este expusă la raft, nu așteaptă în curte, “la plajă”, cum se întâmplă în marile magazine.


Când am fost în Borneo, am luat o barcă și m-am dus pe o insulă-maternitate. O insulă unde broaștele țestoase veneau să își depună ouăle. O insulă care se umplea în fiecare noapte de pui de broască țestoasă care ieșeau din ouă și se îndreptau spre unde le arăta luna că e Oceanul. Acolo am aflat că țestoasele se întorc întotdeauna la insulă pe care s-au născut, ca să depună ouă. Înoată sute sau mii de km, oriunde ar fi, ca să vină să depună ouă Acasă.

Cam așa e și cu apa. Ar trebui să ne gândim la ce apă le dăm copilașilor noștri, pentru că studii statistice au demonstrat că există o memorie a apei băute în primii ani de viață! Așadar, copilașii noștri nu o să viseze toată viața la “ciorbă ca la mama acasă”, ci și la apa cu care le-ai potolit tu, mamo, setea…


Toate astea le-am aflat cu generozitatea slujitorilor Prințesei, a angajaților companiei Romaqua, cei care se îngrijesc ca noi și bebelușii noștri să avem apă minerală naturală Aquatique. Vă mulțumesc pentru experiență! 🙂