Articole

GĂTIM PENTRU COPII! ÎN CE VASE ȘI CUM?

Când mă pregăteam de diversificare, parcă nimic nu era suficient de bun, de sănătos, de ne-periculos pentru copilul meu, încât să mă convingă să îndrăznesc. Aș fi alăptat până la majorat, doar ca să scap de stres-ul ăsta cu:

  • Ce să îi dau să mănânce
  • Cum să îi gătesc, ca să fie gustos
  • În ce să îi gătesc, ca să fie sănătos… Doamne, dimpreună cu toți sfinții, ajută-mă Tu pe mine!

Și m-am apucat de ce știu eu să fac mai bine: cercetare, research, m-am apucat să aflu ce e cel mai bun pentru fiica mea, adică fix ce ai vrea și tu pentru fiica ta. Da, desigur că articolul nu e doar pentru mame de fetițe, am scris așa, de dragul fiică-mii, dar și mamele de băieți sunt sigură că au exact aceleași preocupări, griji, nevoi.

Care sunt vasele în care ar trebui să gătești, astfel încât să bifezi:

  • Gust bun
  • Nutrienți protejați
  • Cât mai puține toxine generate prin prepararea termică

Doamnelor și domnilor, pentru că, da, eu încă mai cred că și domnii din țara asta se implică activ în creșterea copiilor lor, nu doar în făcut-bani-cu-care-să-poată-mamele-să-cumpere-ce-cred-ele-că-e-bun-pentru-copil, permiteți-mi să împart cu voi cunoștințele despre „la cratiță”:

 … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Articole

Sunt #pegratis! Tu ești?

După 7 ani de activitate, am primit ieri-alaltăieri, pentru prima dată, un mesaj pe facebook, în care mi se reproșa că materialul despre colici e “pe bani”. Că “e de căcat” că e pe bani. Că #nimicnuegratisînromânia.

Cum nu e gratis, soro? Eu sunt gratis!

Am început acum 7 ani, făcând voluntariat (asta înseamnă pe gratis) în maternitate la Brașov. Mergeam la femeile care tocmai născuseră ca să le ajut să alăpteze. Apoi, am făcut cursuri de alăptare și diversificare la Brașov, pentru cine dorea să primească ajutor. Le vorbeam ținând-o pe fiica mea în marsupiu, la țâță, că nu stătea nimeni cu ea pe gratis, ca să merg eu să le ajut pe mame să aibă fetițele lor ce să sugă de la țâță.

Apoi, am plecat la București. Și am început să scriu articole pe gratis, ca să ajut și mai multă lume, nu doar pe cei care aveau ocazia să se întâlnească față în față cu mine. Scriu încă.

CITESTE TOT

Articole

DACĂ VREI SĂ MĂNÂNCE, LASĂ-L SĂ SCUIPE!

DE CE SCUIPĂ COPIII? (partea a doua: copiii peste 1 an)

În articolul anterior, pe care îl poți citi aici (https://goo.gl/Rtwfvr), ai aflat care ar putea fi cauzele pentru care copilașul tău scuipă mâncarea din gură, dacă are o vârstă cuprinsă între 6 și 12 luni.
În articolul de azi, vă dezvălui de ce au acest comportament copiii mai mari, cei de peste 1 an.

Nu, nu mă refer la „jocul de-a scuipatul”, adică momentele alea de râs, de conectare, când ne jucăm împreună cu copiii de-a „cine scuipă cel mai departe”. Mă refer la instrumentul pe care îl folosesc adesea în terapiile cu copii mofturoși, menit să le îndeplinească părinților cea mai mare dorință referitoare la copiii lor și mâncarea: să guste din ea!

Știi că asta îmi place mie cel mai tare, nu? Să vă explic ce se întâmplă în mintea copiilor voștri, dându-vă exemplu pe voi, adulții. Iată, concret:

 … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Articole

„NICI ASTA NU ÎȚI PLACE?” – DE CE SCUIPĂ…

(partea întâi: bebelușii, 6-12 luni)

Articolul acesta e intenționat împărțit în două: pentru că vreau să vă vorbesc prima dată de copiii mici, la începutul diversificării, care scuipă mâncarea din gură, imediat după ce o bagă sau li se bagă în gură. Și, apoi, în partea a doua, despre copiii mai mari care nu vor să guste din nimic, iar atunci când gustă, scuipă imediat și spun că nu e bun, sub privirile șocate ale mamelor care strigă: „Dar nici nu ai apucat să simți, ai scuipat imediat!”

Nu! Bebelușii nu scuipă pentru că nu le place mâncarea ta!

Sau pentru că nu gătești tu bine, cum îmi spun cele mai multe dintre mamele cu care lucrez. Sau pentru că n-are mâncarea niciun gust. Sau pentru că sunt mofturoși.

Bebelușii scuipă mâncarea imediat cum le-ai băgat-o în guriță din mai multe motive și aș putea chiar să fac o ierarhie:

… … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Articole

POT SĂ CRESC UN COPIL DOAR CU MÂNCARE BIO?

Eu am alăptat-o pe fetița mea. Nu mă mândresc, spun asta la fel cum aș spune eu i-am dat să mănânce fetiței mele. Normal că am alăptat. Laptele de mamă este alimentul inventat pentru ca puii de om să aibă ce să mănânce. Desigur că înțeleg și apreciez utilitatea laptelui praf. M-am făcut consilier în alăptare tocmai ca să le ajut pe mame să facă tot ce e nevoie ca să reușească să alăpteze, iar în cazul în care există situații în care chiar nu se poate, să apelăm la formulă, astfel încât copilașul să se dezvolte corespunzător.

Tocmai pentru că am alăptat-o, în momentul în care a trebuit să începem diversificarea, am simțit că nimic, dar nimic pe lumea asta n-ar putea fi la fel de bun, de potrivit, de pur, de sănătos, de gustos ca laptele meu pentru copilul meu. Și am hotărât că fetița mea va mânca doar bio.

Primul pas pe care am simțit să îl fac, așa cum mă știți deja, a fost să mă informez.

Care este diferența între organic, bio, eco și ecologic?

… … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Articole

Copilul tău știe să fie pieton?

Ah, cât de greu e să fii Dumnezeu! Abia după ce am devenit părinte, mi-am dat seama ce rol mi-am dorit și eu să am în viața asta: să fiu dumnezeu pentru copilul meu. Adică să fiu răspunzătoare de viața fetiței mele din prima clipă și până în ultima, pentru că știi și tu că, indiferent ce vârstă are copilul tău, chiar dacă are copii la rândul său, tot copil îl vezi. Să îl apăr, să îl hrănesc, să îl iubesc, să îl feresc, să îl cresc, iată câteva dintre obligațiile pe care le are fiecare părinte, din clipa în care a devenit părinte și … fără pauză, fără sfârșit.

Una dintre obligațiile pe care le ai și, după părerea mea, cea mai intensă, este să îl aperi pe copilul tău în clipa în care iese din casă, când părăsește perimetrul pe care îl consideri tu ca fiind safe, sigur, protector. Adică pe stradă.

Mereu am auzit părinți care spun că ar fi vrut ca, odată cu copilul, să fi primit și prospectul la el, ghidul de folosire, instrucțiunile, astfel încât să știe ce să facă și mai ales ce să nu facă în relația cu copilul. Scriu acest articol ca și cum ar fi un ghid inclus în buzunărașul copilului tău, ca să scapi de frica față de ce i s-ar putea întâmpla copilului tău pe stradă, ca pieton:
1. Ține-l pe copil de mână.

2. Încearcă să vezi lumea, strada, mașinile cu ochii lui. Mici.

3. Nu pune presiune pe copil că trebuie să se comporte într-un anumit fel de la început. Are nevoie de antrenament, de expuneri repetate, ca să perceapă regulile și comportantele pe care ai vrea să le deprindă, să le învețe.

4. Fii un model pentru copil. Copiii învață prin imitație, așa că învață-l și cere de la el doar ce ești 
sigur că poți oferi și tu constant, la rândul tău.

5. Cu vremea, lasă-l pe copil să aleagă pe unde să mergeți și cere-i să îți spună cum a decis ruta, 
după ce criterii s-a ghidat.

6. Stați împreună pe trotuar și descrie-i copilului ce vedeți, făcându-l, astfel, conștient de fiecare 
element din trafic și la ce servește sau ce face fiecare dintre ele.

7. Stop, așteaptă, ascultă, privește! Acesta trebuie să fie refrenul pe care îl cântați la fiecare 
coborâre de pe un trotuar.

8. Repetă, repetă, repetă! Copilul are nevoie de antrenament. Dacă la înot îl duci în fiecare 
săptămână, ca să ai curaj să îl lași singur în apă, la mare, exact la fel trebuie să faci și pentru ca el să deprindă mersul pe stradă singur și în totală siguranță: să repetați regulile de circulație cât mai des.

9. Ca să nu simtă presiune, joacă-te cu el „de-a mama și copilul”, joc în care tu ești, desigur, copilul 
și poartă-te ca și cum nu știi nimic despre cum să fii pe stradă, astfel încât să te învețe el pe tine ce să faci.

10. Identifică fiecare semn de circulație, numește-l și spune-i copilului ce ne cere să facem acel 
semn. Poți să faci din asta un joc comic, în care să vă opriți brusc, ca niște statui la semnul STOP sau să vă prefaceți că sunteți pui de zebră, atunci când trebuie să traversați pe zebră.

11. Întotdeauna ne uităm stânga, dreapta, stânga și puteți să faceți un fel de dans pe care să îl repetați împreună la fiecare traversare de stradă.

12. La o intersecție, uită-te întotdeauna și în spatele tău înainte să pornești să traversezi.


13. Nu fugiți când traversați, e pericol mare să se împiedice copilul. Pe trecerea de pietoni se merge 
în pas vioi, dar relaxat, atent la pași, atent la mașinile despre care trebuie să observi dacă încetinesc viteza când se apropie de tine.

14. Când sunteți în mașină împreună, fă-l în continuare atent la semnele de pe stradă, la 
comportamentul corect și incorect al pietonilor, astfel încât să învețe și din ipostaza de conducător auto. Mi s-a întâmplat adesea să văd pietoni care „se aruncă” pe trecerea de pietoni fără să se asigure, ca și cum trecerea de pietoni e un zid prin care mașinile nu pot pătrunde. Nu trecerea de pietoni îți salvează viața, ci atenția dinainte de a pune piciorul pe trecere. Când ești la volan, realizezi cât de dificil e, uneori, să eviți accidentarea pietonilor care „țâșnesc” în stradă și, astfel, înveți să nu țâșnești nici tu, atunci când redevii pieton.

15. Găsește cel mai sigur drum către școală, cel mai puțin circulat, care să aibă trotuare pe ambele 
sensuri. Ideal, pe trotuar să nu fie parcate mașini.

16. Dacă nu există trotuare, învață-l pe copil să meargă doar cu fața către mașinile care vin spre el 
pe sens și cât mai pe stânga sensului de mers, cât mai departe de mașinile care vin din față.

17. Învață-l ce face semaforul, găsește un joc și pentru semafor, astfel încât copilului să îi placă să 
aștepte culoarea verde. Cel mai adesea, copiii nu așteaptă să se facă verde pentru că nu au nimic de făcut în timpul acela. Ce ar fi să îi dai copilului tău idei despre cum poate să petreacă timpul la semafor, astfel încât să te asiguri că nu traversează decât la culoarea verde?
Exemplu: 
copiilor le place jocul „The floor is lava”, spune-i că, la culoarea roșie, strada se transformă în lavă și piciorușul se topește dacă pășește.

18. Învață-l să sune la 112, spune-i ce trebuie să menționeze în caz că ar avea nevoie de ajutor el sau 
altcineva.

19. Fă un cântecel cu numărul de telefon al tău, al mamei, astfel încât copilul să știe să îl transmită 
unui alt adult, în cazul în care are nevoie să ia legătura cu tine.

20. Fă o vizită în zona secției de poliție și arată-i constant polițiști, astfel încât copilul să știe către 
cine să se îndrepte dacă are nevoie de ajutor pe stradă.

21. Joacă-te cu copilul de-a recunoscutul oamenilor, mașinilor. Arată-i culoarea părului, a ochilor, a 
diverselor semne pe care să le poată memora rapid și descrie rapid, în cazul în care i s-ar cere asta ulterior, la nevoie.

***

  • Copiii între 4 și 6 ani:

– Au nevoie de supraveghere permanentă.
– Ei pot alerga după o minge și pot sări direct în stradă, fără să își dea seama că au părăsit zona de joacă.
– Copiii nu știu să prevadă potențialele pericole, iar privirea le poate fi împiedicată de diverse obstacole: mașini parcate, copaci etc.; privirea lor periferică nu este suficient exersată până la această vârstă.
– Nu știu să identifice viteza cu care se apropie o mașină, li se poate părea că e suficient de departe astfel încât să nu reprezinte un pericol, când, de fapt, mașina a ajuns în dreptul lor în mai puțin de o secundă.
– Trunchiul cerebral nu este suficient dezvoltat astfel încât să poată să păstreze concentrarea pe tot parcursul traversării sau al mersului pe stradă.

  • Copiii între 7 și 9 ani:

– Au deja experiență din anii anteriori și pot prevedea mai ușor ce să facă și de ce trebuie să se ferească.
– Dar tot au nevoie de ghidare, de supervizare din partea unui adult.
– Atenție când îl iei de la școală, adesea colegii se strigă de pe partea cealaltă a străzii și, din euforie, copilul poate țâșni în stradă, dornic să ajungă la prietenul lui.
– Mergeți împreună cu alți copii și părinți, încurajează-l pe copilul tău să caute mereu compania altor copii în loc să călătorească singur.

  • Copiii peste 10 ani:

– Pot fi lăsați să meargă singuri pe stradă, însă doar dacă până la această vârstă au exersat constant împreună cu părinții comportamentul adecvat ca pieton.
– Amintește-i copilului permanent regulile de circulație, întreabă-l constant înainte să traverseze ce trebuie să facă, cum trebuie să se asigure, ce trebuie să urmărească.
– La copiii care merg seara pe stradă singuri sau în condiții de vizibilitate redusă, eu le-aș atașa semne reflectorizante pe ghiozdan sau pe haină.

Sâmbătă, 22 septembrie, de la ora 11.00, am plăcerea să vă invit la evenimentul pe care Lidl România îl oferă de 6 ani părinților din toată țara: Verde la Educație pentru Circulație.
În parcările a 221 de 
magazine, Lidl vă așteaptă cu copiii care au vârste cuprinse între 4 și 10 ani ca să îi împrietenească cu polițiștii și cu regulile de circulație.
Va fi un moment super plăcut în care o să te simți bine, ca părinte, că 
împarți din responsabilitățile tale cu Poliția Română și știi că ce învață e folositor pe și pentru viață.

Lista magazinelor Lidl în care va avea loc evenimentul este disponibilă pe www.lidl.ro.

Alăptare

AM NĂSCUT! VREAU SĂ SLĂBESC! (ultima parte)

Așa urât te porți cu tine?

Felul în care te porți și îi vorbești corpului tău spune multe despre felul în care te porți cu tine însăți. Țipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepsești atunci când lucrurile nu merg așa cum te aștepți? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi și îți spui că vei merge mai departe, vei trece și prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obții rezultatele pe care ți le dorești?

Știi că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinți să se poarte cu copiii lor așa cum și-ar fi dorit și ei, la rândul lor, să fie tratați de către părinții lor. Relația cu corpul tău ar trebui să fie exact ca relația cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl bați, îl pedepsești, îl forțezi să te asculte? Sau te lași la nivelul lui, îl asculți, îi înțelegi nevoile și cauți mijloace prin care să i le îndeplinești în cel mai armonios mod? Dacă îți bați copilul, copilul va învăța să (te) bată. Dacă țipi la copilul tău, va învăța să țipe. Dacă îl pedepsești, va căuta (și va găsi) căi să te pedepsească și el pe tine. Dacă îl asculți, va învăța să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ți-o cere, îți va întoarce în mod negreșit și înzecit iubirea. Așa și corpul tău. Exact la fel.

Nu aștepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simți mândră de corpul tău. E ca și cum mama ta ar fi mulțumită și mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să câștigi câți bani ar vrea ea să câștigi. Nu e prea cinstit, așa-i? Nu aștepta să slăbești, ca să te simți bine. E ca și cum mama ta ar aștepta să îți crească părul până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine și să se simtă mândră de ce fată are. Total nedrept, nu?

Dar cum ar fi ca mama ta, chiar și acum, nu doar în copilăria ta, să îți spună, de câte ori te vede: „Întotdeauna ai fost frumoasă, fata mea, dar ca acum de frumoasă parcă n-ai fost niciodată!” Sau cum ar fi ca tatăl tău să îți spună: „De când erai mică, m-ai uimit cu felul în care aveai grijă de tine. Ai ajuns mare și te-ai descurcat mai bine decât mi-aș fi putut imagina!”  Cum ar fi să îi trimiți și tu corpului tău astfel de mesaje?

„Deci, Crina, ce să fac ca să slăbesc?”

… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

AM NĂSCUT! VREAU SĂ SLĂBESC! (partea II)

Dar dacă mănânc de stres?

Mai întâi află dacă asta e situația în care te afli. Cum? Când îti vine să mănânci, notează-ți ce gânduri ai chiar atunci, în momentele alea de foame. Ce simți? Sunt gânduri negative alea care te trimit la frigider? Sau gânduri bune, pozitive? Simți că „Ori plâng, ori mănânc” sau simți bucurie, mândrie, satisfacție când te duci să îți iei ceva din dulapul cu dulciuri?

O senzație de foame fizică este o foame reală. Ca de lup. O simți în corp.

Foamea pe fond psihic, emoțională, e un sentiment. O simți în cap, în gândurile tale, de unde coboară către corp și lasă impresia că ar trebui să bagi ceva în gură. Ține minte: mâncarea NU rezolvă foamea de acest tip. Dacă mănânci pentru că te simți plictisit, trist, furios, iritat, stresat, NU mâncarea te scoate din astea.

Când te duci la frigider, oprește-te înainte să îl deschizi și întreabă-te: Ți-e foame în corp sau ai un sentiment pe care crezi că îl vei schimba dacă îi dai niște mâncare? Pregătește-te să fii suprinsă de ce răspuns îți vei da.

Și ce obțin?

O relație serioasă și pe perioadă nedeterminată cu tine și cu mâncarea de care ai nevoie ca să fii bine.
Nu contează doar CE mâncăm, ci mai ales CUM și DE CE.

Și așa o să slăbesc?
… Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

„DACĂ AR FI “SĂ IAU” CEVA ÎN SARCINĂ, CE…

Care e diferența exactă între ulei de pește și ulei din ficat de cod?

Amândouă conțin Omega-3. Principala deosebire este că uleiul din ficat de cod conține și vitaminele A și D, pentru că ele acolo se stochează, în ficat.

Vitamina A ajută la sănătatea pielii și a sistemului imunitar.

Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și, drept urmare, pentru sănătatea oaselor. Uleiul din ficat de cod are considerabil mai puțini acizi grași Omega-3 decât cel de pește.

O altă diferență mare între uleiul din ficat de cod și uleiul de pește este nivelul de contaminare cu poluanți, cu metale grele. Ficatul, ca și la oameni, are rolul de a filtra substanțele care pătrund în organism. Din acest motiv, uleiul din ficat de cod poate avea un grad ridicat de contaminare. Suplimentele cu ulei din pește sunt mai curate, dat fiind ca mercurul si alți poluanți au tendința de a se acumula în carne, nu în ulei.

Ce pește să mănânc?
… … Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.

Alăptare

„CRINA, CE MĂNÂNC CÂND ALĂPTEZ?”

Ca să citez exact exact, întrebarea voastră sună așa: “Crina, mai pot să mănânc ceva, dacă alăptez?”

Și prietenele mele știu de ce. Știu la ce mă refer când aduc în discuție această situație. Am în gând sutele de femei pe care le-am ajutat de-a lungul acestor 5 ani de făcut-copilașii-să-mănânce (inclusiv să mănânce de la sân). Femeile care aleg să alăpteze (și chiar și reușesc să o facă!) ajung rapid în ipostaza în care se tem să pună gura pe orice, ca să nu îl doară burtica pe copilaș, ca să nu înceapă colicile. Și uite așa mi-am petrecut eu primele 2 luni din viața de mamă cu ceai și biscuiți. Și după 2 luni, când nu mai suportam nici cuvântul „biscuiți”, am făcut un „salt periculos” către cărnița de pui la grătar și niște compot de caise. Astea erau cele mai sălbatice scăpări culinare ale mele. Eroare! Dar ce eroare!

În eroarea asta ne bagă „site-urile de specialitate” și, uneori, din păcate, chiar și unii medici pediatri. Dacă aș înșira aici toate alimentele despre care „se știe” sau „s-a auzit” că îi pot crea disconfort abdominal (colici) bebelușului, obținem o țară de mame care:

  • Nu mănâncă (mai) nimic
  • Și (tot) se așteaptă ca bebelușul să înceapă să urle din cauza a ce au mâncat ele

Continuarea acestui articol o găsiți pe site-ul partenerului meu, Lidl, dacă dați click aici.