Le plang – la modul propriu – pe femeile care nasc in maternitati unde “protocolul” nu permite ca pruncul sa stea langa mama, ci il sechestreaza intr-o celula de salon, laolalta cu alti “condamnati”. Nu tin secret ca urmatorul meu proiect e sa schimb Protocolul asta de lagar nazist si sa readucem firescul in spitalele care au uitat ca trateaza oameni, nu obiecte neinsufletite.
Scrisoarea asta este pentru cele care nasc la privat, unde rooming-in-ul este permis si chiar promovat. Pentru ca am remarcat, nu cu mica surprindere, ca unele dintre aceste femei nu sunt tocmai constiente de valoarea acestui serviciu.
In urma unor cursuri de alaptare pe care le tin (eu fiind educator/consilier in alaptare), am remarcat uimirea si neincrederea unor gravide-aproape-de-termen vizavi de sfatul meu de a-si cere bebelusul pe piept imediat dupa ce se naste. Stiu ca fiecare dintre noi are propria perceptie vizavi de “imediat” sau “un pic”, tocmai de aia explic ca “imediatul” in care sa iti iei bebelusul in brate inseamna imediat, adica fara nici o pauza pe drumul dintre picioare/din burta pana la piept. Bineinteles, daca totul a decurs normal si nu e nevoie de interventie medicala.
Abia cand dau urmatorul exemplu, gravidele par sa se relaxeze, ca in fata unui adevar de care erau – clar – constiente, dar pe care nu il rostisera niciodata:
“Ganditi-va cum ar fi sa va asteptati barbatul timp de 9 luni si, cand intra pe usa, voi plecati in alta camera pentru vreo 2-3 ore, timp in care pe el il manipuleaza niste femei pe care nici unul dintre voi nu le cunoaste.”
Si cum gelozia e un sentiment foarte puternic :), ma gandesc ca din ce in ce mai multe mame isi vor cere copilul in brate Imediat.
Madalina
11 februarie 2021Am nascut in martie 2020 la jalnicul spital Elias si da, mi-au lipit-o 3 sec de obraz apoi mi-au luat-o si n-am mai vazut-o pana a 2-a zi, spre seara, cand m-am fortat sa trec prin niste chinuri groaznice (cezariana) ca sa ma pot duce la ea, sa o vad, sa o miros, sa o simt…si ea pe mine.
Apoi, 2 zile o vedeam la program…din 3 in 3 h. Mereu mi-o dadeau in sila, de parca le deranjam si mereu satula de lapte praf cand sanii mei erau plini. Sa te ajute cineva sa alaptezi? nici vorba.
Groaznic! As proceda altfel azi.
Crina Coliban
12 februarie 2021Draga de tine, mititelele de voi! Va trimit gand bun si, daca e vreo nevoie, scrie-mi fara nicio ezitare! Bine ai venit, micuto! Sa ai parte de mult bine!
Georgiana Mirela
10 august 2022Unul din motivele care m-au determinat să nasc la privat a fost sistemul room-in. Nu concepeam să nasc și să fiu lipsita de dreptul de a-mi tine copilul alaturi și să îl alăptez când vrea el sau eu. Înainte să mă hotărăsc unde sa nasc, am citit tot felul de povesti cu mame care au fost separate de copil, fara să îl vadă până a doua zi, cu alăptare la program și nu mai zic de atitudinea ostilă a cadrelor medicale.
Da, sa stai cu copilul tau după naștere este un drept. Bebelușul trebuie sa stea la pieptul mamei, să știe că nu e singur, că cineva are grija de el, să ii simtă răsuflarea și să adoarmă la sân. Mi se pare inuman pentru un pui de om abia născut să fie dus într-o cameră cu alți bebeluși și lăsat acolo cu orele, când dreptul lui este sa stea în brațele calde ale mamei (daca nu sunt probleme de natura medicala).
Eu nu am beneficiat de oră magica, desi mi-aș fi dorit. Mi l-au pus lipit de obraz 2-3 minute după naștere și abia după vreo 3 h, mi l-au adus in salon (fiind vorba de o cezariana a durat puțin mai mult până m-au adus în camera, m-au schimbat, etc).
Deși aveam sistem room-in, chiar și la privat au o tactică „politicoasă” de a te face să lași copilul la secția de nou-născuți, mai ales, noaptea, pe motiv că mama trebuie sa se odihnească, aspect in plasa căruia am căzut și eu. Să nu mai zic de celebra formula lapte praf…să nu moară copilul de foame.
Acum îmi vine să le strig: veniți și invatati femeile sa alăpteze, că de asta au lapte! Nu le mai îndopați copii cu lapte praf, alegând varianta cea mai ușoară.
Incep sa cred că e un cerc vicios in maternități: copilul e luat de langa mama după nastere, apoi este adus după n ore; mama vrea să îl alăpteze, dar copilul doarme sau nu vrea/nu știe să suga; apoi incepem hrănirea cu formula (asistentelor le e mult mai ușor să facă lapte praf decat să vina de 20 de ori in salon să îți arate ce sa faci, cum să îl atașezi, etc); ajungi cu el acasă: oare am lapte destul?, hai, sa ii dam o formula de completare, una azi, una mâine, și ușor -usor o dam pe mixt, apoi doar pe formula și cine iese câștigător?! Industria laptelui praf. Nu știu dacă e concluzia corecta, dar eu așa gândesc în acest moment.
Mi se pare trist să privezi o mama de copilul ei după naștere, să nu o încurajezi cu alăptarea, să nu îi oferi suportul necesar fizic și psihic, ca să dea la rândul ei ce e mai bun pentru copilul ei: lapte, brațe calde și multa iubire.
Cred că altfel am sta noi, ca omenire, daca am privi și trata totul cu mai multa empatie și deschidere față de cei din jur.
Crina Coliban
10 august 2022Da, da, da! Altfel lumea ar arata…